Laaaaa Muuuuulti Aniiiii ANDREEA!

La multi ani!!!!!
Cu drag

Funny moments

Stii cum e sa nu porti un lucru multa vreme si sa-ti vina chef intr-o zi sa il iei pe tine? Si il iei. Si iti place. Si ai o intalnire importanta. Si descoperi nu o pata ci o mare pata pe el? E funny...dupa socul initial. E funny pana si faptul ca nu incerci sa faci nimic cu ea. E acolo si gata. E parte din tine..
E atat de funny totul in jurul meu in ultima vreme incat chiar ma bucur de tot. De poze, de culori, de oameni, de sentimente, de intensitati, de scoala, de conversatii,de excursii, de noile hobbyuri...pana si de lipsa timpului.
Tot ceea ce ni se intampla este efectul direct al faptelor noastre, al energiilor noastre si ale celor pe care ii alegem sa stea pe langa noi.Realizez ca echilibrul, dupa multa vreme de cautari, nu poate veni numai din tine, ci din tine si altii. Boomul de energie vine tot de la tine si de la altii. Altii si eu suntem funny acum.
Enjoy life. Enjoy friends. Enjoy you!

Fotograful elegant :)

Ceea ce-mi doresc mie, va doresc si voua.
So: Sa fie pace, pace, pace pe pamant :)

Telegrama telegrafica

Scurt , scurt de tot
- mi-am spalat masina si a plouat. m-am bucurat foarte tare. Serios!
- sunetul tocurilor mele pe strada se aude bestial. calc apasat pentru senzatii
- timp limitat si multe planuri si proiecte
- imbatranesc frumos :).acumulez experienta cu care nu stiu inca ce sa fac
- unii oameni ma motiveaza si nici nu-si dau seama de asta. altii ma motiveaza voit. pe unul l-am pierdut pe drum
- imi doresc un bilet de avion numai dus spre undeva departe, chiar daca nu am nici o idee despre cum e acolo sau ce-as putea face
- de vazut neparat " Cafeneaua" la Bulandra
- ma reintorc la scoala. in mai multe feluri
- as mai juca intr-un film ( adelaaaa? ceva proiecte ce ma pot include si pe mine?)
- mi-am pierdut greutatea pe motive de restaurante foarte tari
- am mai dezamagit niste oameni. sper sa ma ierte.
- ma gandesc la un vis frumos, pe care mi-l imaginez tot mai aproape. cred ca visez cu ochii deschisi. e plin de lumina
- a aparut mozaicul de culori. nu ma mai satur
- in primaverii e misto de stat pentru ca sunt strazi goale de oameni si masini dar pline de copaci care se scutura
- problemele cotidiene incearca sa ma rapuna. rezist cu stoicism
- daca nu-ti raspund, revino. insista, ca sunt ametita si am o usoara senzatie egoista , ca daca vrei neaparat sa dai de mine, dai. da' tre' sa vrei neaparat
- mi-e dor de un masaj bine facut la mine acasa. nu mi-am mai facut timp
- am fost descrisa ca un om caruia ii place sa calatoreasca prin lume. e adevarat. mi-ar placea sa fac din asta o meserie
- primesc mesaje de la multi ani. stati fratilor ca mai e vreme.
- expresia " sanchi" o mai foloseste cineva? in afara de mine si de simona? ( cica sa-i pun link)
- One, two, three/Pamela vrea copii/ Dar Bobby nu o lasa/ Ca e prea frumoasa ( primita pe mess)
- ma tot gandesc cum sa devin un om mai bun. mult mai bun
- cica trebuie sa vezi egiptul macar odata in viata
- iubirile de o viata nu tin o viata
- o fata era incaltata la fel ca mine aseara. m-am bucurat fals
- expresia de fericire se poate mima. Bine bine, dar cat?
- " fanii" ma indeamna la scris. na ca scriu :)
- pierdut senzatia de singur pe lume. o declar nula :)
- prognozez un razboi. serios. am strans vreo 5 saci de haine pe care nu le mai port si nu le-am aruncat, si nici nu le donez.le pastrez pentru vremurile grele pe care le prognozam mai sus.
- duminica ( ieri) a fost cea mai tare vreme. ploua, batea vantul, se scuturau copacii. tocmai bine pentru o plimbare pe care mi-am permis-o din motive de parasit masina cu o seara innainte
-totul are un inceput si un sfarsit. bine, si un mijloc...dar acum eu am ajuns la sfarsitul exunerii fara sa-mi dau seama exact care e mijlocul. poate nici nu are

I love me the way i am

Menatlitatile ( nu) se schimba usor.foarte usor. Oamenii din jur te pot face sa te schimbi radical daca nu esti suficient de puternic.Mersul societatii ( asa cum este el de mii de ani) nu poate fi impiedicat. Pentru ca daca nu faci lucrurile cum "se fac" inseamna ca esti impotriva societatii, esti un razvratit si ....cum mi s-a sugerat chiar mie astazi....ar trebui sa te muti in alta tara. Raspunsul meu ( si intrarea in subiect, practic) " Pai de ce frate sa ma mut din tara pentru ca nu sunt maritata si mai mult decat atat fara prieten la varsta mea?"
Pai da. Asta e raspunsul ce mi-a fost dat. Da.
Paf! ( na reactie)

Dar defapt de ce am inceput sa scriu despre asta? Pentru ca m-am saturat de toti oamenii din jurul meu care au senzatia ca au suficiente cunostinte acumulate pana acum, precum si un al S-pelea simt , fini cunoscatori de caractere si specialisti in relatii interumane incat sa-si permita sa ma frece cu problemele mele. Care problemele mele frate? De cand si pana cand oameni cu care nu am nimic in comun decat ca respiram acelasi aer poluat si ne cunoastem numele unul altuia, stiu cine sunt eu, ce fac eu , ce probleme am eu, si mai mult decat atat imi ofera sfaturi gratuite cu privire la viata mea sentimentala ( caci ea face obiectul discutiilor din ultimele saptamani)? De cand, si mai ales de ce intereseaza pe cineva cu care nu am nici o relatie de prietenie si nici macar de amicitie, dar cu care intamplator schimb doua vorbe despre starea vremii sau orice alta banalitate cotidiana, ce fel de caracter am si cum ar trebui sa mi-l imbunatatesc ( sau si mai simplu sa ma mut in alta tara, ca poate acolo mi-e mai usor sa ma adaptez cu caracterul asta) astfel incat sa pot avea si eu o viata sentimenata " ca lumea" ? Ca care lume? De ce toti cei cu care nu m-am mai vazut de ceva vreme imi pun invariabil aceeasi intrebare" Da' tu cu cine mai esti?" Mai sunt? Cum adica cu cine mai sunt? Pai asta ma intrebi tu frate cand nu m-ai mai vazut de ceva vreme? Te intereseaza cu cine sunt? Sau ce fac eu? ( sau e un fel de extrapolare a consumerismului si asta.....zi-mi cu cine esti ca sa-mi dau seama ce faci?) . Am uita sa precizez ca se exclud din categoria celor de mai sus prietenii. In cazul lor e normal sa ma intrebe la un moment dat in discutie pentru ca ei sunt avizi de tot ce tine de mine, cum sunt si eu avida de tot ce tine de ei, ca de aia suntem prieteni....
Ma rog, m-am indepartat un pic de la subiect, si revin. Raspunsul meu, la fel de invariabil ca si intrebarea , nu " mai " sunt cu nimeni. Sunt singura. Si aici vine partea cea mai misto.....o privire trista si totusi rautcioasa si incep sfaturile daca are timp de stat. Daca nu ramai cu privirea de parere de rau....Iar cel mai misto sfat l-am primit chiar astazi de la un coleg de birou : " nu stii ce vrei. ai stacheta mult prea sus" :)) ( adica cum? stacheta e prea sus sau nu stiu ce vreau, ca mie mi se pare ca nu prea isi au locul in aceeasi fraza. si care stacheta, ce stacheta? si... si dicutia a fost lunga, si plina de ironii din partea mea, dar, iarasi, divaghez)

Ei bine, pentru voi toti acestia de mai sus: viata mea sentimenatala ma priveste pe mine si pe cine mai aleg eu sa priveasca, sfaturile gratuite, numai prin simplul fapt ca sunt gratuite iar tu in necunostinta de cauza, nu ma intereseaza ;descoperirea personalitatii mele mi s-a intamplat de ceva vreme si-mi pot da seama singura ce sunt si cum sunt si care-mi sunt calitatile si mai ales defectele,si cum ma pot ele ajuta sau infrana in anumite situatii; alegerile mele sunt numai ale mele si nu trebuie sa dau nimanui explicatii, de nici un fel; asa cum imi asum faptele , imi asum si starile si alegerile si perioadele ; atat timp cat eu ma simt bine cu mine si , cu riscul de a ma repeta, imi asum alegerile, nu mai ramane loc de nici un comentariu.

Oare de ce?

De ce de fiecare data ( dar absolut de fiecare data ) cand imi spal masina ploua imdeiat?
- Pentru ca , daca n-as fi spalat-o , ar fi aratat ca dupa offroad. acum e doar un pic murdara
De ce atunci cant te astepti mai putin vine cineva si-ti da o raza de speranta?
- Pentru ca, daca n-ar fi asa, am fi entuziasti mult prea putin si am duce o existenta plicticoasa
De ce nu l-am sunat pe Tudor duminica asa cum am promis?
- Pentru ca n-am fost in stare...imi pare rau Tudor dar nu m-am putu mobiliza sa fac nimic
De ce de fiecare data cand ai impresia ca ai trecut peste ti se demonstreaza ca mai ai de lucrat?
- Pentru ca, daca n-ar fi asa, ne-am arunca cu capul inainte oriunde pe ideea ca e usor de trecut peste
De ce atunci cand iti merge bine apare ceva ce te face sa-ti dai seama ca defapt mersul universului nu e tot timpul prietenos?
- Pentru ca ,daca n-ar aparea, viata ar fi prea linistita si ne-am amagi ca o sa fie bine forever
De ce ne oprim sau ne punem singuri piedici chiar daca stim ca putem face ceva?
- Pentru ca avem nevoie sa ne echilibram viata si pentru ca ....toate se fac la timpul lor, sau deloc
De ce ne oprim din ce in ce mai putin sa tragem aer in piept si sa stam un pic in natura?
- Pentru ca.
De ce? De ce? Un milion de " de ce" cu milioane de raspunsuri. Fiecare alege pentru el si , prin prisma acestei alegeri, poate raspunde acestor " de ce". Asumarea acestor "de ce" e insa mai grea si, de cele mai multe ori ne amagim ca am avea raspunsul corect. De ce?

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima...

A venit toamna si m-am apucat de curatenie. Curatenie in foldere, curat in sifoniere,curat in minte si in suflet. Incepe un nou inceput. Zic incepe, pentru ca acum e acalmie...si e atat de frumos :)...si nu tine mult, si tocmai de aia ma bucur maxim de ea. Vara , asa cum vine, pe neasteptate, asa si pleaca. Intr-o buna zi de sfarsit de august te astepti ca maine sa fie la fel, insa maine are alta lumina, seara vine mai devreme si, cel mai frumos...iti cauti salurile ascune cine stie pe unde sa te-nvelesti de racoare. Asa a fost in fiecare an, asa este si acum si probabil ca asa o sa fie pana la sfarsit. Si suntem cu totii mai linstiti ( de aici si acalmia), mai slow motion. Si cred ca lnistea asta vine tocmai de la uimirea ce ne incearca la asa o schimbare brusca ( si totusi lina) de anotimp. Si mai vine si de la schimbarea comportamentului pe care inca nu suntem gata sa o acceptam. Nu ne mai purtam ca vara, acum ne apucam de munca, se deschid cluburile, incepe scoala, ne adunam cu totii....si e liniste pana se strang toti intarziatii. Si lista ar putea continua, insa m-am facut inteleasa.
Si asa cum ziceam mai sus, mie imi place de mor perioada asta. Imi e benefica....ma incarc de energie,ma bucur de mine. Nu comunic insa atat de mult ca de obicei si cred ca dintr-un oarecare egoism ( acum imi alimentez psihicul cat sa ma tina pana la primavara ), nu vreau sa pierd energie acum, o acumulez cat sa-mi ajunga toata iarna. Dar sunt bine. Sunt foarte bine. Si cred ca defapt asta vroiam sa transmit. Sunt bine!

Maxima

Fiecare om poseda un anumit orizont. Cand se ingusteaza si devine infinit de mic, el se transforma in punct si atunci omul zice : " Acesta este punctul meu de vedere"
David Hilbet

Gandurile bune ale unui om obisnuit

Imi zicea un prieten zilele trecute ca esti artist atunci cand , intr-un fel sau altul creezi. Iar creator te numesti atunci cand iti exprimi, intr-un fel sau altul, ideile. Extrapoland un pic, sau mai bine zis jucandu-ma cu expresiile acum creez.In felul meu alambicat si fara sens, creez:
M-am intors din vacanta si am gasit exact ceea ce am lasat :)
Oamenii din jur se asteapta sa fiu si eu la fel ca atunci cand am plecat. Dar nu. Eu m-am intors schimbata. Sunt plina de soare si de turcoazul Adriaticii, aerul din plamani mi-e curat ca cel din Muntenegru, zambetul mi-e ca al sarbilor si croatilor, iar pielea imi e ca Vama Veche. Plastic vorbind sunt acelasi om dar cu alta concentrare. Nu mai sunt 80% munca si restul..., ca atunci cand am plecat, ci sunt 90 % restul si .....munca nu se zareste deloc.Dar simt miros de toamna, simt racoarea aia de toamna dimineata :)...si asta nu poate decat sa ma bucure. Toamna e pentru mine cum e primavara pentru altii ; e momentul cand prind viata, cand planurile incep sa devina palpabile, cand incep sa muncesc pentru ceea ce mi-am propus, cand renasc si ma umplu de energie. Lumina de sfarsit de septembrie e motorul meu. Dar mai e ceva vara pana atunci......si o sa-mi fie un dor nebun de ea prin februarie, martie , asa ca , in asteptarea renasterii mai avem un pic de hibernare:)
Cuvinte ar mai fi de impartasit, insa imaginile m-au coplesit ,asa ca, va dau vacanta. Enjoy!
...imi doresc vacanta continuua....

la revedere orasului gri

Vremea e buna, starea e ok, ultima zi de munca e cum nu se poate de linistita, bagajele sunt aproape gata, irina e superba, parul e coafat :), pasaportul o sa-l gasim, banii sunt schimbati, cd-urile scrise, unghiile facute, cremele le cumparam diseara, corpul e dornic de masaj, nisipul curatat de prin bocanci, prietenii asigurati,cartile alese, toate lucrurile puse la punct.... Asadar, de maine Da pleaca in vacanta. Imi doresc de toate in aceste 3 saptamani.Ceea ce va doresc si voua:)
Si uite cea mai recenta poza cu mine, ca poate vi se face dor :)

10

Aseara, m-am trezit intamplator la petrecerea de 18 ani a nu stiu cui. Zic intamplator pentru ca eu stateam la bar, ei taiau tort. Eu stateam la bar, ei suflau in 2 lumanari-artificii . Un 1 si un 8. Eu stateam la bar si m-am trezit cu ele ( artificiile)in mana. Eu stateam la bar iar barmanul imi canta ...Tinerete, tinerete... Eu stateam la bar si mi-am amintit de petrecerea mea de 18 ani. Ce tare... ce probleme majore aveam ca nu venise nu stiu ce baiat pe care oricum nu-l invitasem, ce tare era casa aia ce mi-ai inchiriat-o ai mei , ce pusti eram, iar frate-miu era mic, mic, cum m-am dus eu cu trenul cu nasul :), cum i-au vazut ai mei prima oara pe prietenii mei punk , cum mi-am pastrat diverse obiecte de atunci....etc. Si cum stateam eu la bar si ma gandeam, vine un prieten care-mi zice..mai tii tu minte petrecerea ta de la 18 ani? Hmmm...:)). A fost acum 10 ani! . 10 ani inseamna mult.Ce-am facut eu in ultimii 10 ani? De toate si totusi nimic din ce-mi propusesem cu termen dat. Pe vremea aia ma gandeam ca o sa ma marit la 25 de ani ( wooow, ce bine ca n-am facut-o). Ma vedeam mai tarziu, cam pe la 30 de ani cu copii :))), slaba :)), cu un job full time implicata maxim in el, cu un sot, cu concedii prelungite prin locuri exotice, cu suficienti bani cat sa-mi permit sa-mi satisfac capriciile ( capriciile alea de 18 ani...:)), sa-mi iau nu stiu ce casa sau masina...ma rog, ganduri de astea domestice.Nu cred ca am visat niciodata sa schimb lumea :) Si observ ca multe dintre dorinte mi s-au indeplinit ( si nici macar n-a fost fantastic) , altele sunt pe cale sa.., altele nu. Dar nu e panica, odata pentru ca pe unele nici nu mi le mai doresc, apoi pentru ca mai am mult timp sa ma bucur de viata si sa fac lucruri....si oricum totul se petrece atunci cand trebuie. La timpul potrivit. Fara termene limita.
Ha, si...nu-mi imaginam viata dupa 30 de ani. Acum nu numai ca mi-o imaginez, dar e palpabila, o simt, e peste tot in jurul meu...
Si nu m-as intoarce la 18 ani acum pentru nimic in lume.
Stiu sigur ca o sa revin asupra acestor spuse la un moment dat , acum e suficient. Acum ma grabesc sa plec la mare .pentru ca pot, pentru ca am un job. pentru ca am masina ( in service). si cel mai important pentru ca am prieteni :)))))))....

...

Fara subiect, fara titlu, fara continut. Doar atat: vara la mare e aproape la fel de frumosa ca mozaicul de culori de toamna.

Sunt mic si neajutorat. Ma impusca si pe mine cineva?

Ca tot sunt cu gandul in alte parti, si ca tot zicem de mare, mi-am adus aminte ce m-a marcat doua uichenuri la rand. Ma marcau intamplarile astea chiar daca nu aveau loc la mare. Dar parca asa mi s-au parut si mai rele. Ei bine, uichendul trecut , in mijlocul betiei ( pardon, ceaiului...) vine un prieten si ne zice ca a tras cu pistolul. Noi, stiind ca numai circul pe plaja si teatrul de vara mai lipsesc de la Vama, am zambit ironic...Hai frateee, cum sa dai bani pe asa ceva? Omul nostru se mira. Nu frate, n-am tras la tinta, am tras in mare. ????? Bine zicem noi si ne vedem de dansul nostru. Bai, bai...stati asa ca n-ati inteles. Am tras in mare cu un pistol adevarat, de ala cu gloante. Ceeeeee mah? Pai de unde ai tu pistol? Pai n-am eu, dar are M ( M fiind in acel moment mort de beat). Sa va povestesc.....M are permis de pot-arma si tine pistolul dupa el ca ii e frica sa-l lase in masina ca poate il pierde. Pai si cum frate il tine la el ( imbracat in bermude si tricou), agatat de pantaloni? La Expirat? Mort de beat? Daca il scapa? Daca il gaseste unul si mai beat decat el si crede ca face glume si omoara pe cineva? Daca, daca, daca....1 milion de daca?? Ce-ai frate? Nu s-a intamplat nimic. OK, zic...da de ce ati tras? Pai sa vad si eu cum e!
Pai si daca loveai pe cineva sau pe tine ? Nu mah, ca m-am uitat si in apa nu era nimeni.Si oricum , cine dracu e in apa noaptea? No comment. Panica. Intrebari fara raspuns. Uitam incidentul pe moment. A doua zi il intreb pe domnul M la ce-i trebuie pistol? Ce credeti ca mi-a raspuns....pentru ca pot. pentru ca daca vreodata mi se intampla ceva, il pot folosi. Eu: Moooaaama, cum sa-mi zici asa ceva? Cat de tare te poate supara un om sa fii instare sa-l omori? Merita sa omori pe cineva doar pentru ca poti? Sau doar pentru ca te-a suparat?. Ma rog. Nu ne-am inteles. El inca traieste cu impresia ca am eu ceva cu el si ca sunt invidioasa pe pistolul lui. Eu inca traiesc cu impresia ca e maxim de frustrat.
Uichendul asta am cunoscut 2 baieti. Din vorba in vorba unul imi zice ca aseara s-a imbatat si ca avea pistolul la brau si i-a cazut incarcatorul si i l-a luat unul, si...tot asa o poveste lunga pana l-a recuperat. Eu: da ce ce ai pistol? de ce iti trebuie pistol? de ce umblii noapte cu el prin cluburi cand stii sigur ca te imbeti? Nici un raspuns de la el. Celalalt imi zice insa mandru : si mie imi iese autorizatia saptamana asta si-mi iau si eu. DE CE? PENTRU CE? Pentru ca se poate. Pentru ca poate oricine. Pentru ca orice debil, descreierat, schizofrenic, nebun etc poate sa aiba. Si daca am sunt mai tare dacat tine si daca te mai uiti urat la mine te si impusc. Uite asa!
Chiar sunt curioasa pe ce criterii ti se elibereaza aceste permise. Chiar se vand la colt de strada?
Oricum, raman la aceeasi parere FRUSTRATILOR! Relaxati-va, traiti-va viata. Inconjurat-va de oameni misto, de stari, se culori, de lumina, de pace si impacare si n-o sa mai aveti nevoie de arme sa va simtiti puternici.

Scurt pe/ cu doi

M-am reintors la varsta cand mi se pare extraordinara ziua, sau zic ca incepe sa promita seara daca imi zambeste vreun ins nou. Avand in vedere ca vara e de stat, si luand in considerare ca inca nu-mi permit sa stau, mi-am luat 3 zile libere saptamana trecuta. N-am reusit sa ma urnesc decat joi seara spre minunatul loc de pierzanie, pe vremuri de liniste si pace, vestita statiune Costinesti II aka Vama Veche. Singura. Singuratatea mea, asa cum ma asteptam n-a durat decat vreo 15 minute.... M-am imprietenit cu cei doi vecini ai mei de palier din curte de la Tamara. N-a durat mult, dar a fost intes. M-au impresionat cu un hellou de ala cu un grav accent britanic....le-am zambit, le-am raspuns pe limba lor dar cu accentul meu si si-a vazut fiecare de seara lui. nu ne-am mai vazut pana am plecat. si nici atunci.dar mi-au dat senzatia aia de care zicem mai sus...seara mea a inceput cum nu se putea mai bine. Restul intamplarilor n-are rost sa le detaliez ca m-as expune prea mult in fata cititorilor, si nu vreau sa va schimbati ( sau formati ) vreo cine stie ce parere despre mine :)...

Vara nu e ca iarna

Obsev ca scriu rar. Traiesc intens. Sau mai bine zis asa imi place sa ma amagesc avand in vedere ca sunt tot timpul obosita. Defapt si de drept hibernez. Sunt un soi de animal de ala care hiberneaza vara ( suna a pleonasm, nu?). Nu ma pot mobiliza sa fac nimic. Nimic concret...vara imi place sa stau, sau sa am tot felul de activitati ce nu au legatura cu munca. Vara e frumos oriunde in alta parte decat la birou. De aia evadez in fiecare weekend, de aia mi-ar trebui macar unul din ceasurile de mai jos


Hide and Seek– Asta cade pe jos si merge prin casa pana il gasesti sa-l opresti .




Sg. Joe .. Suna ca un sergent de armata..


Chicken and Egg Problem– Tre sa pui ouale la loc in cos ca sa se opreasca. .







Find The Pin– Tre sa apesi unu din alea mici si galbene ca sa se opreasca (nu e mereu acelasi)



Ceas cu puzzle . Trebuie sa faci un puzzle ca sa se opreasca din sunat.




Acesta se ridica usor pana nu il mai poti opri din pozitita culcat




de aia scriu asa de rar, de aia nu prea mai dau semne de viata, de aia ma gandesc numai la concediu, de aia ma visez numai aici:

Bestfest

Si sa curga impresiile si pozele. zeci de pagini virtuale.sa se umple internetul de bestfest. Eu am de zis doar atat:
Manu Chao - Ireal :)
Cypress Hill - Genial
Silent Disco - mai vreau
Nouvelle Vague- de ascultat
Miss Platnum - taree
Roisin Murphy - show.de ascultat
.Nu mi-au placut deloc Stereophonics.
Restul...ca la festival....unii ok, altii s-au straduit.
Uitasem de Unkle. Nu i-am vazut.Am auzit ca au fost si ei bestiali.
Publicul...genial.Oamenii s-au comportat super.Ca la un festival de prin afara. Peace. Nu am vazut nimic urat.nici o vorba, nici un fapt. Tare...publicul roman de festival s-a maturizat.Aplauze....
Si, chiar m-am simtit suuper bine inconjurata de oameni astia (super misto imbracati, by the way). Usor, usor nu ne mai intereseze parerile altora, ci ceea ce ne face sa ne simtim ok.Si avem optiuni.din ce in ce mai multe. A fost cel mai pozitiv vibe pe care l-am simtit lately.
Si din nou...aplauze pentru oameni si muzici...si 10 pentru organizare.
hmm..si mi-am amintit de Sziget...ce vremuri

Fuck off, please!

Oamenii nu stiu sa se poarte civilizat.In metrou miroase urat. La metrou e aglomerat si cald. Nimeni nu-ti respecta spatiul personal.Unul imi pune mana pe fund.Ma porcesc si eu maxim si mananc un dublu cheese.Imi imaginez ca am ipodul incarcat si il dau la maxim.Sa ma ascund de multime in sunete. Si e cald. Si, oricat de mult as polua....da, o sa merg cu masina dimineata.Incerc sa merg cu bicicleta, dar, cred ca natia asta a trait prea mult ( urmeaza ceva zis numai ca sa fiu draguta si sa nu zic nasol)in alt mediu decat cel urban ( si nu vorbesc de oamenii aia ce traiesc la tara. Aia sunt ok, nu vor sa te deranjeze, isi vad de treaba lor, intreaba frumos si iti multumesc sincer; chiar daca nu constietizeaza expresia, iti respecta spatiul personal, iar daca nu poate..isi cere el scuze pentru nesimtirea altuia....sunt oameni simpli care au inteles ca esti ceea ce esti, si ce faci, nu prin ceea ce ai. Oricum...)si merg ca oile printre cele doua linii galbene ce au inceput sa populeze trotoarele...si se uita urat la tine ca ii deranjezi, si au privirea aia de...ce prost esti frate....esti un cacat in ochii mei ca n-ai masina...si o arzi pe bicicleta.Exact ce zicem mai sus....dezvoltarea culturii, si implicit a personalitatii prin avutie. Eu am, ca atare ...eu sunt.Chiar citeam un articol in Elle - ul de luna asta, pe care vi-l recomand, unde zice cam asa...nu pun ghilimele ca citez din amintiri....singurele idealuri auzite in ultima vreme sunt: sa am o casa ( mare, tare...etc), o masina, sa plec in vacante.Punct.Si pe buna drepatate Doamna ( al carei nume, spre rusinea mea, nu l-am retinut) se intreba : unde sunt idealurile inaltatoare altadata: vreau sa schimb lumea, vreau sa inventez aparatul de......whatever!....
Stau si ma gandesc cateodata ca as pleca. As pleca din tara, as pleca la tara, mi-as lua o bicicleta si m-as apuca de creat ( ceva, orice). Sau poate ca doar am nevoie de concediu, ca si in oras e ok. cateodata...si oricum i am a people person, cu nevoie de singuratate doar rar, asa ca n-as putea trai departe multa vreme.Aaaa, si bicicleta sa fie cu cos....si sa nu ma claxoneze nici un idiot, si sa va dati dracului la o parte de pe banda aia!

Alb vs negru. Night life vs zi

Am tot povestit despre orasul cutare si locul cutare cat de minunate sau dragute sunt, si toate in comparatie cu Bucurestiul. Anul trecut mi-am petrecut un concediu ca turist in orasul meu.Si am descoperit lucruri. Aseara, plictisita de filmul la care ma uitam am iesit la plimbare . E un mare avantaj sa stai aproape de centru. Nici n-am apucat bine sa “ma aventurez” ca m-am si intors vreo 10 metri sa-mi iau i-podul. M-am razgandit. Mai bine ascult sunetul orasului, mi-am zis. Si ca o floare am mers pe jos, uitandu-ma curioasa in jurul meu. Si iar am descoperit lucruri.
Si ziceam mai sus ca e un mare avantaj sa stai aproape de centru. Nu neaparat.
Oamenii ce populeaza centrul orasului asta , noaptea, sunt parca scosi din alta lume. E ca si cand ai stinge lumina si, oamenii normali dispar si apar altii...un fel de “demoni”.Sau poate ca ziua se pierd in multime, sau poate dorm . E adevarat ca nu toti sunt dubiosi. Si e la fel de adevarat ca si cei dubiosi ( asta ca sa ma exprim elegant) nu mai sunt ce au fost odata. Daca pana acum dintr-o gasca mare de muncitori pe langa care treceai nu te atingea vreunul in vre un fel ti se parea ciudat ( gen ai scapat de data asta), si daca trecei pe langa ei oricum erai cu garda pusa, just in case, ei bine acum nu mai sunt chiar asa, acum nu-ti zic decat buna seara. Daca le raspunzi bine, daca nu iarasi bine. Nu mai striga dupa tine.... Iar observatia asta cu schimbatul oamenilor se aplica in general. Daca pana acum ceva vreme cand defineam oamenii ce traiesc in Bucuresti ma refeream la cei cativa ( apoi mi-am dat seama ce putini sunt defapt) pe care-i vedeai pe la petreceri, prin anumite genuri de cluburi, sau care pareau un anumit gen si pe care eu evident ii catalogam ca fiind ok, la un moment dat am fost lovita de realitate. 90 % din oamenii ce traiesc in orasul asta nu sunt ok. Sau mai bine zis nu erau. Sunt, si ii vad zilnic, din ce in ce mai multi care vor sa iasa din ....imi vine sa zic anonimat:)...turma. Si chiar o fac....Oamenii( noi cu totii, in general) invata sa se exprime mai liber, sa nu-i mai intereseze neaparat tiparul impus de unii sau de altii. Si a inceput sa se vada. Se vede pe strazi. Si mai avem mult , dar e un inceput. Oare e un semn de civilizare?
Sa revin. Pentru ca ziua nu am timp sa ma plimb prin oras, si chiar daca mi-as face, sigur gasesc ceva mai bun de facut , noaptea am descoperit, in afara de cele de mai sus, ca, pana pe la ora 11 sunt oameni pe strazi. Si nu ma refer aici la trafic, ci la oamenii normali , ce se plimba. Si asta mi se pare genial....ca eu m-am plans de cand ma stiu ca e trist asa sa se goleasca brusc orasul seara.. Universitate...un nou loc frumos aranjat, cu banci si apa curgatoare, altul distrus, florarese ce-si strang resturile, adica munti de flori, aurolaci, zamfir al semafoarelor, neobosit, discrepanta intre partea stanga si cea drepata a bulevardului, discrepanta intre oameni in functie de ora, prostitate si pesti, italieni gay, restaurantul pescarul, ultima relicva comunista ce inca mai functioneaza, free styler-ii cu bike-uri, taximetristi plicitisiti unul de altul, terasa exclusivita, potul cel mare inca necastigat la un cazino, din nou aurolaci, din nou prostituate, din nou pesti, trafic light.Si totusi nepericulos. Kogaliniceanu ( sau cum o fi noua lui denumire) : cinematografe in paragina, hotel cismigiu, un fel de intoarecere in anii 80, cu mai multe reclame. Mc donalds, unde daca comanzi un cei intr-un pahar de cafea si mai vrei si lapte i-ai incurcat de tot, absolut nici un loc de unde iti poti lua un ceai to go, buticuri, stradute in renovari. Calea Victoriei cosmopolita, ca si ziua. Pustie.Cred ca nu e o zona la fel de productiva ca Magheru sau ca Universitatea. Fara prostituate si fara pesti. Trist! Ma indrept spe action.:) Descoperit 2 librarii cu carte in limba engleza, pionierul magazinelor de moda din romania, done design inchiriaza locul. Magazinul fara nume , de pe strada cu nume, dar pe care eu nu-l stiu unde gasesti lucruri muulte si foarte dragute. Magheru. Deja vreau acasa. Pesti si prostituate, italieni ce negociaza, niste oameni ce mi-au adus aminte de valutistii aia de prin 90. si totusi nici o panica....m-am plimbat relaxata, observand si atat. Fara sa mi se intample nimic, si fara sa am senzatia ca mi s-ar putea intampla ceva Oare cum o fi pentru un strain?
Si de asta ziceam ca nu e neaparat un avantaj ca stai aproape de centru. Stiu cel putin 5 zone ( in cartiere) unde e atat de pace si misto, incat ma gandesc ca e chiar invers. Ce dezavantaj sa stai aproape de centru....
Ma rog, eu vroiam sa zic despre Bucuresti ca nu e chiar asa de rau cum zicem noi ca e. Am un feeling ca nu mi-a iesit. Poate data viitoare. Caut zone!

Zic ce vreau. Dar zic.

Ce ciudat e sa te intorci in timp la lucrurile mai putin placute. Adica (si stiu ca am mai atins acest subiect), tu ai trecut peste unele etape , specifice varstei, si, prin diverse conjuncturi te trezesti tot acolo. Pai cum sa mai ai rabdare sa explici ? Eu nu mai am si o ard dubios si supar oameni si totusi nu ma intereseaza ca stiu ca am dreptate. Si cel mai greu e sa suporti senzatia aia de repros din ochii celuilalt, si nu repros pentru ca-i zici , ci repros pentru ca el chiar nu crede. Adica cum poti sa zici asa ceva? Cum poti sa vii tu si sa-mi dai peste cap toata lumea? Cum de am putut sa traiesc asa pana acum si te-ai gasit tu sa vii si sa-mi zici ca eu nu stiu sa comunic? Pai pana acum cum am comunicat? , Pai cum sa-ti explic man ca n-ai comunicat? Cum sa-ti explic mai frumos cand ma intrebi de ce trec dintr-o stare in alta ca se intampla asa pentru ca am invatat sa nu-mi mai reprim trairile si sa traiesc cu ele, si sa ma comport asa cum simt atunci cand simt? Sa incerc sa nu-mi mai impun limite asa stricte? Si cum sa te astepti ca, dupa ce iti spun ca am obosit sa incerc sa fac un om sa-mi spuna ce-l deranjeaza, par example, si sa las lucrurile asa cum au picat chiar daca stiu ca nu sunt asa, cum sa te astepti ca tocmai cu tine sa o fac? Pai de ce ? Fa si tu un efort. Ca eu vad ca ai o frustrare sau o nemultumire si totusi nu-mi zici nimic....faci pe suparatul. Ce e asa greu sa-mi zici uite bai fata pe mine ma deranjeaza cutare lucru pe care l-ai facut sau pe care nu l-ai facut, cu buna stiinta sau nu. Si atunci cand eu nu mai suport si te intreb daca te deranjeaza ceva, sau daca am facut eu ceva ce nu ti-a picat tocmai bine tu sa-mi zici ca nimic. Ok . Iar nu ma pot abtine si-ti zic ca se vede ca e ceva innergula, dar daca nu vrei sa-mi zici e ok...eu pot sa traiesc cu asta.Tu ce faci? Incepi sa tipi si sustii in continuare ca totul e ok. Foarte bine. Dar nu-mi tranti usa si nici nu pleca cu scartait de roti de langa mine.....ca nu numai ca intaresti ceea ce se vedea deja, dar chiar imi lasi un gust amar si next time nu-ti mai zic nimic....iti las frustrarile sa se acumuleze, iar cand vei exploda o sa absentez....motivat.

Belgrad

DA a fost la Belgrad acum 2 weekenduri, dar din cauza transformarilor prin care trece n-a avut chef sa scrie despre asta.
Belgradul este un oras frumos. Mai cu seama ca a trecut printr-un razboi. Seamana, in unele zone, cu Bucurestiul, in altele insa e o combinatie intre Viena si Istanbul.
Oamenii sunt cam ca ai nostrii, numai ca, au ceva in plus, exact cevaul ala ce le lipseste romanilor, cevaul ala al oamenilor vest europeni lipsiti de griji ( si la ei ,cel putin din punct de vedere material, chiar nu se pune problema asa). Sunt customer focus, zambitori, binevoitori, degajati, relaxati, si...incredibil, stiu toti engleza.
Orasul e strabatut de 2 rauri mari, care, spre deosebire de mizerabila Dambovita, sunt pline de terase plutitoare, parcuri pe maluri, oameni ce se relaxeaza pe malurile inverzite....
Au , ca toate orasele ce se respecta, o zona pietonala ce mi-a amintit de Istanbul ( la fel de multa lume la shopping, dar si la sutele de terase ) ...sambata noaptea este plin de oameni pe strazi, dar plin.

La semafoare sunt tigani spalatori de parbrizuri, care, chiar daca nu le-a convenit ca le-am zis ca n-am nici un ban, totusi mi-au spalat geamurile si farurile, si mi-au zambit. Doar atat.
Fetele sunt foarte frumoase si stilish, baietii par germanici. Ele poarta foarte mult pantaloni scurti cu cizme, parul prins in coada de cal si zambetul. Ei sunt funky si colorati.
Desi, nu stiu de unde sau de ce, aveam impresia ca ma duc intr-o tara saraca, de lumea a 3-a, m-am inselat maxim. Pe toata coasta Dunarii sunt numai sate ce arata ca statiuni; foarte curate, cu casute albe si cochete gen vilute, cu drumuri bune, cu soferi civilizati, cu copii din cei care iti fac cu mana, si nu din cei care iti arata semne obscene... Serbia e o tara frumoasa. Si cum stim cu totii ca omul sfinteste locul, intaresc ce am zis mai sus. Serbia chiar e o tara frumoasa.

Si, iarasi la sfarsit....sirbii manaca biiine rau. Ciorba, care e oarecum pasata fata de a noastra, dar la fel de buna, plescovita ( hamburger serbian style)....e o mare pleasca de carne cat un platou....baclava cu zmeura, si tot ce va vine in minte ca se poate face din carne de porc, dar si tot ce nu va vine in minte ca se poate face din carne de porc.

Beograd, Sirbia....i'll be back!

Punct. Si de la capat

Every time we say goodbye. Era un status ce l-am vazut de dimineata. Stii ca daca te gandesti la ceva, poate din cauza energiilor, sau poate pentru ca esti mai atent, observi in jurul tau exact ceea ce trebuie....ca in filmele alea in care personajul vrea sa se regaseasca pe sine si vede in jurul lui numai semne.Asa si eu...Ma transform, totul in jurul meu se schimba, sau poate perceptia mea referitoare la mediul ce ma inconjoara e schimbata(...inca analizez).Si, daca de obicei starile astea de transformare a mediului meu si implicit a mea, ma dezechilibrau, acum nu. Acum nu vine nimic peste mine, acum nu exista nici cea mai mica senzatie de panica, acum am simtit, fara invaluire, direct.Si e foarte tare. Aceept ceea ce mi se intampla si chiar ma bucur de clipele astea pe care le traiesc eu cu mine. Incepe o alta etapa din viata mea si abia astept s-o savurez.Fara sa ma intreb de ce, fara sa ma intreb cum de , las in urma multe, fara sa le fi rezolvat in vreun fel, pur si simplu nu mai exista ca ceva palpabil.au devenit experienta . Fara sa uit,fara sa ma prefac ca uit, fara regrete, fara senzatia de ceva neterminat. E ciudat, aproape ca nu pot explica. Dar eu inteleg si asta e tot ce conteaza. Si simt ca ma indepartez de oameni vechi.si stiu ca ma indepartez de oameni ce mi-au fost si imi sunt dragi . si mai stiu ca, incredibil, dar nu-mi pasa. Incep sa ma simt, asa cum imi zice Sandra, New Dana. Si-mi place de mor de mine in noua postura. Si nu e o schimabre fizica, nu e o schimbare nici macar de conceptie....e muult mai mult decat atat, e aproape spiritual.E un fel de regasire :)
Si sunt un pic altfel decat credeam eu ca ma aflu :)...si ma accept asa cum sunt, si abia astept sa se definitiveze ca sa pot savura din plin noile dicutii ce le voi avea cu mine.
Iar daca vrei sa-mi zici ceva, alege-ti cu grija cuvintele, pentru ca mi-ar placea sa cred ca ai inteles :). Acesta este spatiul meu personal, pe care tot eu am ales sa-l fac public, dar in care, acum, va las doar sa priviti...fara sa interactionam. Asistati de la distanta transformarea mea:).
Nimic nu mai este asa cum a fost.e doar altfel , nici mai bine si nici mai rau.doar altfel.
Vorba ei :Every time we say goodbye......so, goodbye

Unde sunt?

Sex and the city the movie.Tocmai m-am intors de la cinema. Am vazut filmul asta cu fostul meu prieten. Stiu...nici eu nu m-as fi gandit vreodata la mixtura asta :))....Sunt usor pusa pe ganduri. Mi-a placut de am murit filmul asta pe vremea cand era serial pentru ca reprezenta un fel de women power pentru mine...orice se intampla, disecam firul in partu si nu ne lasam, fetele au un fel de libertate, atmosfera cu totul este alta .... pana la film...unde, desi ma asteptam la un happy end,a fost prea brusc , nu am mai simtit senzatia aia pe care mi-o dadea serialul..... si, ce tare ca m-a facut sa ma gandesc la mine, un fel de trezire la realitate , pe de o parte....hei, lumea se schimba si tu te schimbi si te-ai schimbat mult, stii ce simti de ceva vreme si acum e momentul sa te si comporti in consecinta...iar pe de alta parte, parca a fost o poveste proiectata pe imagini pe care eu nu le-as fi vazut niciodata transformandu-se intr-un love story tipic american. Ma rog, asta are legatura si cu exul care era acolo si-mi transmitea semnale prin secventele din film,lucruri in care eu nu mai cred de mult, gen in love stories cu happy end. Si in plus,a aparut si feelingul ala de wow...ce misto e sa fiu eu! ( inspirat de ..nustiu unde, dar asa ma simt!) Anyway, multe de zis si noapte scurta, zi lunga si cu multe de facut maine...masaj maine seara...povestit despre minunatul weekend ...tot maine
Beauty sleep now!
Peace & love!

Unde sunteti?

Unde sunt baietii de altadata?

Mediumul din mine

Am avut aseara niste ganduri foarte tari. Si am uitat aproximativ 90% din ele. Hmmm, oricum ... Imi dau seama ca am un soi de al nu stiu catelea simt de pot vadea ce simt si gandesc oamenii si de ca actioneaza asa cum o fac in momentele alea. Si uneori simtul asta e mai pronuntat.Aseara a fost un fel de apogeu ...si m-am distrat fantastic pe seama lor. Stiu ca nu e tocmai frumos din partea mea, insa e minunat sa intrii in mintea oamenilor....macar asa, la suprafata. Bine, acum sa nu crezi ca sunt some kind of medium, ca n-am nici o treaba....cred ca tine mai mult de psihologie si de flerul pe care il ai la oameni. Par example, un amic ( n-o sa dau nume, ca nu e fair...)e foarte mamos, la modul...are nevoie de aprobare pentru actiunile lui...nu intreaba direct, ci cu ochii, altul e foarte frustrat de viata pe care o duce si de aici visarile si permanenta autoaparare, minora ce-i drept, dar care agaseaza la un moment dat, altul care le stie pe toate si nici macar nu asculta cand vorbesti, dar iti zambeste complice cand il priveste cineva, iar tie iti zambeste asa ca un ritus cand te vede, ca poate ....la un moment dat....and so on...
Doar asta imi mai amintesc din milioanele de ganduri ce le-am avut la partyul de aseara. Aaaaa, si inca ceva ce are , evident, legatura tot cu oamenii, stiti ca la orice petrecere e mai tare afara decat inauntru De ce? pai acolo ies oamenii sa socializeze,acolo vezi prieteni, cunosti oameni, admiri sau zambesti ridicol....asta daca iti place socializarea si nu se intampla sa cante tocmaiu cei pe care-ti doreai sa-i vezi....Anyway, observ ca zic numai prostii si-mi vine sa sterg , da n-o fac ca ma distrez de mintea mea care trece dint-una in alta, asa de repede ca-mi pierd ideile.
Si apropo de aiureli si psihologeli.....poveste: munceam , la inceputurile carierei mele fulminante :)) intr-un colectiv foarte tare. La un moment dat a mai aparut un coleg, tacut, linistit ( evident, total opus fata de noi ceilalti), si nu stiu de unde am auzit noi ca el a terminat psihologia ( lucru ce s-a dovedit complet eronat , saracul om era inginer... politehinist :D) , si ne-am panicat. Am zis ca frate, asta de asta e asa linistit ci la locul lui ca el acum ne urmareste, poate scrie si vreo lucrare despre noi, si isi da seama cum suntem noi inside,si e dubios rau sa te simti asa...gol....si ne-am propus cu to(n)tii sa avem grija ce vorbim si cum ne comportam, macar fata de el......hahahaahaha...
Asa ca aveti grija cu mine...si cu starile mele :)))))))). Ha ha ha ha ( a se citi ca un ras de vrajitoare)
Va las acum....ca oricum stiu ce faceti :P

JoC

Aseara, in timpul plimbarilor aiurea ce se pare ca au devenit obicei, am jucat un joc. Nu stiu daca inventat sau doar adaptat. E foarte tare cand esti pe drum in doi , odata pentru ca trece timpul mai repede si apoi pentru ca ajungi sa te cunosti mai bine. Se cheama Intrebi si nu judeci, si functioneaza cam asa ( ca are si reguli, normal): se pun intrebari pe rand, se raspunde sincer, fara explicatii, nu se dezvolta raspunsul. Poti repeta intrebarea ce ti-a fost pusa; daca vrei sa dezvolti raspunsul ce l-ai primit, trebuie sa pui o alta intrebare cand iti vine randul....si cam atat, cred....
Mi s-a parut absolut foarte tare...am aflat lucruri pe care direct nu le poti intreba asa usor, adica stii si tu ca daca joci un joc o iei ca pe un joc, chiar daca e serios, apoi e ok si pentru tine ca te descoperi prin ochii celuilalt. Si ca sa fie treaba treaba, uite ce am intrebat si am fost intrebata eu aseara:
- Crezi in dragoste la prima vedere?
Nu
- Care sunt lucrurile care-ti plac cel mai mult la tine? Numai 3
Sensibilitate, bun simt, .....l-am uitat pe al treilea
- De ce ti-e frica cel mai tare?
De pisici si de moarte ( m-ati recunoscut pe mine aici, nu? :P)
-Ai inselat vreodata?
Da
- Care este cel mai frumos lucru pe care l-ai facut vreodata pentru cineva
....and so on...
Si, fara sa ma gandesc innainte, s-a nimerit sa joc jocul asta chiar in preajma zilei de 1 iunie :) Un joc pentru adulti :D

Say hi

Weeeee

Cel mai frumos, duminica seara: plimbare prin natura, pe sub teii infloriti, capsuni cu zahar, foarte reci, raggae, oameni noi, frumosi, povestiri, planuri artistice de viitor, numai povestiri frumoase, Dublin, un oras de vizitat neaparat, Ioana pe care n-am mai vazut-o de muuuult, rame cu modele africane, muzici pentru urechi fine, fumuri si sucuri, desene, copiii....
Cel mai frumos sambata: plecat dupa un film, si intors cu rochii, pantofi, geanta, toate noi noute, lenevit langa o barza si un baraj, in cantec de broscoi furiosi, petrecere pe malul lacului, mult prea minimala de la un moment dat .....
Vineri, .......frumos..... doar somn, dar vinerea cealalta plec la Belgrad :)
Lunea....cea mai brusca trecere de la viata de weekend la cea saptamanala....mahmureala de dupa linste si frumos.Si e mai urata decat cea de dupa betzie.
Imi doresc si va doresc weekend toata saptamana :D

Primeneala de primavara

Ne-am schimbat nu numai infatisarea ci si atitudinea, ca e vara acum si ne permitem. Veselie maxima...yuhuuuuu!

Autostop online

Calatorind virtual, am decoperit un site foarte tare.Un fel de autostop programat. Sunt oameni ( in afara de transportatori, ca sunt si de astia) care, ori nu vor sa calatoreasca singuri, ori au un loc, doua in plus si isi posteaza traseul, cu tot cu numar de telefon sau mail. Foarte tare...mi se pare un fel de interactionare foarte misto. Cred ca o sa postez si eu la vara, cand or incepe weekendurile la mare :)
Mai multe de aici

Si? Ce zici ca mai faci?

Stii ce ciudat e cand te intalnesti cu cineva cu care nu te-ai mai vazut de mult, si cu care n-ai avut chiar o relatie de nici un fel.....adica probabil vreun prieten al vreunui prieten, pe scurt doar o cunostiinta, si te intreaba ce mai faci? Pai...fac bine! Si ce-ai mai facut? Cand? In ultimul timp?....a...pai bine. Nu, nu de cand nu te-am mai vazut? Adica ce-am mai facut de 4 ani incoace? ...hmm...bine. Am trait. Pai si ceva mai concret? Ha ha...pai mai concret de atat? Ce vrei sa stii...evenimente majore din viata mea? Ar trebui sa-ti povestesc practic toata viata, si nu e asa simplu, ca am trait intens. Ahaaaaam, si un pic de intristare ii stabate fata in timp ce-i zic asta. Pai ce-ai vrea frate sa-ti zic in 5 minute, si dupa 4 ani in care nu ne-am mai vazut? Si macar de mi-ai fi/fost apropiat in vreun fel sau altul.... Sunt bine, multumesc. Sper ca si tu. Gata! Daca ne vedem peste inca 4 ani o sa-ti zic acelasi lucru.
Si chiar daca mi-a fi foarte drag nu cred ca as avea ca sa-ti zic...la modul evenimente majore, ca nu ma pricep sa-mi impart viata in big something si ...restul.Am facut si bine si rau, am fost si vesela si trista, am fost si indragostita, am si iubit, am si urat, am facut si rau, mi-am facut si rau, am facut si bine, mi-am facut si bine, mi-am facut prieteni, am pierdut prieteni, am muncit, muncesc, ma descoper, descopar, am avut vise, am vise, planuiesc, am regretat, nu regret, m-am definit in mintea mea, am invatat ca eu sunt centrul universului meu, invat incontinuu cate ceva, am din ce in ce mai putin timp pentru ca mi s-au inmultit asteptarile, dorintele si activitatile, nu mai accept jumatati de masura, imi plac si mai mult oamenii, nu mi-am pierdut principiile, am scapat de o parte din frustari, m-am pricopsit cu altele, si uite asa...cam asta am facut, fac, si probabil ca voi mai face eu. Vrei sa stii cate case , masini si vacante exotice mi-am cumparat? Absolut neinteresant....Am progresat inside. .....Ceea ce va urez si dumneavoastra :)

Salvati Bucurestiul

Suntem inconjurati de lucruri pe care nu le mai vedem. Si suntem indreptatiti sa nu le mai vedem, pentru ca in anumite medii ele nu prea mai exista. Bunaoara un om ( sau niste ) ne atrage atentia asupra orasului asta in care traim. DE CITIT NEAPARAT!( e mai mult decat educativ) ( eu as fi ales ca 2% din impozitul meu sa se duca catre ei, insa deja am completat formularul in favoarea Greenpeace).Si ne-am obisnuit asa.....orasul asta gri, jungla asta in care traim, abia astept sa vina weekendul sa plec din bucuresti...sunt expresii pe care, cel putin eu, le folosesc mai mereu. Am fost in vizita in Italia si m-am urcat intr-o masina al carei conducator se plangea ca e murdara, ca n-a mai spalat-o de vreo 6 luni. Ha ha.....hai fratee....pai in Bucuresti, daca nu-mi spal masina odata la 2-3 saptamani arata de parca as fi fost la un concurs off road.Iar masina domnului cu pricina arata de parca ar fi stat in showroom in aste 6 luni de care vorbea. Nu mai zic ca geamul meu de la etajul 1 da fix in strada si nu-mi permit sa-l deschid prea des ca mi se umple casa de praf. Parcurile ce ne-au mai ramas....asta daca nu te deranjeaza puhoiul de lume.Nici nu ma mai uit in jur, ca nu-mi place. Norocul meu ca drumul meu spre munca inseamna strazi cu case vechi si copaci in curti:)....si, chiar daca nu vreau o sa raman la gandul cu care am inceput: abia astept sa vina weekendul sa pot pleca din bucuresti. Si sincer, ma bate gandul sa ma mut in alt oras....e doar un gand :D
Dar , la o aruncatura de bat de orasul asta sunt paduri,si e tara.Tara de aia unde miroase seara a seara si ploaia a ploaie, nu a beton ud.... M-am plimbat sambata seara prin padurile din jurul bucurestiului si , intamplator am coborat din masina sa pozez un indicator. M-am speriat.Si nu de intuneric sau de noapte, ci de cantecul strident al unor pasarele. Patetic. Cum sa te sperii de un cantec de pasarica? Ei cum....pai daca n-ai mai auzit de secole! Si uite asa am stat eu cu muzica oprita, geamurile lasate si mintea goala in mijlocul padurii, noaptea. Absolut superb. Si mi-am amintit ce tare e sa te trezesti in triluri si sa te mangaie soarele pe fata. Si sa ai timp sa te bucuri de tot ce te inconjoara. Si iar ma bate gandul de a pleca din orasul asta. Unde? ....hmmm
Post scriptum sau later edit:
Am auzit pasarele dimineata la mine in curte. Se pare ca nu aveam eu urechi pentru ele...
( in seara cu pricina, in padure, dupa ce mi-a trecut sperietura)

Happy day

In primul rand....E aproape vara :)
M-am intors din Orient. Acolo ziceam ca plec. Si cand colo....am gasit o minunare imbinare a 2 culturi; imbinare ce m-a lasat fara grai.Serios! Ma asteptam sa-mi placa, insa nu atat de mult. Aveam conceptii pe care acum nu le mai am. Turcii , caci despre ei e vorba, sunt niste oameni foarte ok. N-au nici o legatura cu ce stiam eu ( sau ce mi-a fost indus) despre ei. Sunt mai mult decat primitori, deschisi si foarte saritori. Cel putin cei pe care i-am cunoscut eu. Nu stiu daca sunt asa peste tot, insa Istanbulul m-a convins ca, daca ai putina bunavointa sa cercetezi,gasesti ceea ce cauti :). Nici nu stiu de unde sa incep cu laudatul :))
Pe mine ma fascineaza luminile, asa ca, chiar inainte sa pun piciorul pe pamant turcesc am fost impresionata. Istanbului e imens. In linie dreapta are aproximativ 350 km ( cam cat de la bucuresti la vama veche ...). Imagineaza-ti sa vezi 300 km de lumini de sus....No comment. Just perfect! Apoi traficul...exact haosul de la noi, numai ca mult mai civilizat. Acolo e clar. Trebuie sa ai grija de cel din fata ta.Si, cel cu masina mai puternica trece primul. La prima vedere e imposibil de condus, numai ca, nu e chiar asa...si spre deosebire de ceea ce se intampla la noi, cu tot tarficul ( care apropos, nu se opreste niciodata) masinile se misca. Nu te injura nimeni ca i-ai taiat fata...ca vorba aia..l-ai anuntat. Daca semnalizezi e clar.:)


Apoi, briza aia usoara ce-ti da energie....o intalnesti peste tot pe langa cele 2 mari si o stramtoare. Barci, vapoare, vase de croaziera, o multitudine de vanzatori ambulanti...ce vand orice, dar absolut orice, si se pbimba cu un fel de carut, unele acoperite, altele nu...

, influente arabe ( un fel de atemporaliate...timpul nu are aceeasi valoare, parca sta in loc..) pe alocuri, ceai si tutun la colt de strada si prin magazine....un fel de nu trebuie sa te grabesti cand cumperi ceva...relaxeaza-te, gandeste-te, analizeaza problema, bea un ceai....
Oameni care te invita de pe strada in localul lor, dar fara sa fie agresivi...femei cu capul acoperit, dar totusi foarte funky si stylish...femei ninja ( asa le numesc ei pe cele acoperite total)...o multitudine de moschei ( oare asa se scrie?), chemarea la rugaciune de 5 ori pe zi ( absolut emotionanat), comert peste tot, culori, haos si pace la un loc.

Strada unde am inteles intr-adevar ce inseama multime ( la orice ora...si la 11.00 si la 4 dupa masa, si la 5 dimineata)...Istikalal Caddesi, care duce in cel mai cunoscut loc de distractie...Taksim ( locul unde am vazut cele mai multe taxiuri din viata mea, si asta fara sa aiba legatura cu numele zonei). N-am mai avut senzatia de aglomeratie asa de pe la festivaluri; apoi un bar foooarte rock....cu turci rockeri :))...... un dj la cel mai in voga club din oras, dans cu oameni noi...Intr-un cuvant un oras care nu doarme nicodata. Un fel de NY al Europei ( si Asiei, chiar :))

Wow..acum cand scriu imi dau seama cate lucruri am facut si vazut in doar 2 zile si jumatate si nici macar n-am zis de fiecare in parte :)
Am jucat table, am fumat narghilea, am baut Rak ( un fel de uzo, care se bea tot cu apa, numai ca nu e asa dulce)
,......si...bum, bum, bum.....am mancat! Oh da, am mancat! Special am lasat la final povestirea despre mancare. Salivez in timp ce scriu :)) si e 10 dimineata. Sa incepem cu inceputul: sea food in prima seara ( o sa ma rezum doar la enumerare, ca mi-e mai usor in momentele astea:)); so: un peste maree si bun, cu carne alba, cu o gramada de rucola in jur; creveti prajiti in unt, stavrizi , calamari proaspeti. Deabia ce-mi revenisem de pe urma acestor arome ce mi-au ramas in minte pana dimineata si am luat-o de la capat. Pe malul Bosforului, in briza usoara de la pranz, la soare, printre oameni galagiosi....alte arome:o tigaie calda cu un fel de omleta si cu pastrama de oaie si ceva sugiuc si legume, branza cu rosii si castraveti cu ulei, oua ochiuri cu pastrama....si, la piese de la resistance, kaimac ( un fel de unt mai moale) si miere. Atat de bun, incat, in drum spre casa mi-am cumparat provizii, asa ca ma bucur si acum de arome :)
Kebab si chioftea, un fel de kebab facut din intestine de oaie (kokorec)....numai bunatati :)

Si probabil ca n-as fi avut o impresie atat de buna si o astfel de viziune de ansamblu daca as fi fost turista ( stat la hotel, vizitat de una singura...). In schimb am stat in casa unoar oameni foarte deschisi si primitori, am iesit in continuu cu o gasca foarte tare...si pot sa zic linistita ca acum am prieteni si in Istanbul.
Intr-un cuvant, e un oras ce trebuie vazut.
Si, ca tot mi-a placut atat de mult.....m-am conformat. :)) Inchei cu Da ninja :D

Cumpar timp !

Pentru ca, fara sa-mi dau seama, am scris despre asta chiar astazi, revin.De data asta constienta. Nu mai am timp! Nu-mi mai ajunge timpul sa scriu , sa pozez, sa stau la vorbe cu oamenii, sa cunosc oameni, sa ascult, sa citesc, sa privesc.Cateodata nu mai am timp nici sa vad.....( abia astept sa vad daca e adevarat ce se zice ca in orient timpul nu are aceeasi unitate de masura ca in occident) Da' cum il consum, ma intreb? Si tot eu raspund: de cand ma trezesc si pana ajung la birou trec cel putin 90 de minute.cel putin. La birou....hmmm...ma trezesc ca e ora pranzului si n-am avut timp sa-mi comand mancare, si comand ce-o fi,...si-mi aduc aminte ca mi-a sunat telefonul de vreo 4 ori ...si era un prieten....si vreau sa-l sun...si ma asez la birou si vad un mail urgent si..uit...., iar apoi apoi ma trezesc ca aveam programare la dentist la si jumate si e si un sfert si fug....Pana sa ajung stabilesc vreo intalnire...si daca am noroc intr-o ora ajung la dentist, stau si astept ca vorba-aia....mi-a trecut programarea; in timpul asta imi arunc ochii pe cartea inceputa de atata vreme incat nici nu mai stiu subiectul. Termin. Mai fac o ora pana la intalnire...asta daca ma asteapta....si apoi ma gandeam sa ma duc sa-mi spal masina ca nu mai pot umbla cu ea in halul asta. Poate maine.... Hai acasa....dus ( rapid ca e tarziu si maine ma trezesc devreme)...pat...carte...maxim 5 minute....televizor, sau, si mai tare, film...hah haa...nici macar nu stiu cand apas play si .....ma deranjeaza ceva...da' ma deranjeaza rau....si tot suna si tot suna....si uite asa o iau de la capat.
Si totusi nu ma plang....fac lucruri. multe lucruri. si simt ca traiesc( .....si o sa reusesc pana la urma sa ma si vad cu toti oamenii pe care imi doresc sa-i vad...)..
Si tre' sa invat sa-mi gestionez mai bine timpul...si sunt pe drumul cel bun :)
Si uite cat e de tarziu....si cata treaba mai am.....si , apropos...stie cineva de unde pot sa cumpar nitel timp? doar nitel....

Nu zic eu...zice el

Iar am lipsit. Imi vine sa zic motivat, dar daca stau bine sa ma gandesc...munca multa si ocupatia cu traitul nu e chiar o motivare. Tocmai m-a sunt si A sa-mi zica ca s-a hotarat: trebuie sa scriu aici. Si io m-am hotarat, numai ca printre contracte, intalniri si prezentari nu-mi prea gasesc timp. Uite ca acum am lasat tot. Am si eu dreptul la o pauza numai pentru mine.:)
Ce s-a mai petrecut pe strada mea cea mica si mov? Munca, munca , munca si o fuga in weekend la Brasov; dar si oameni oarecum suparati ( sau cel putin deranjati) de faptul ca nu mai apuc nici macar sa raspund la telefon si mailuri....de vazut...n-am mai vazut o fata de prieten de muulta vreme. Si problema cea mai mare e ca imi place ce muncesc...e oarecum totul nou. Anyway, o sa ma revansez... mai am un pic de haos si gata! Aaaaa, si am primit si o propunere de colaborare.Si e foarte tare....dar o sa va zic mai multe cand se va materializa...ca observ ca, cu cat inaintez in varsta devin tot mai superstitioasa :)
Ati vazut ca se scutura salcamii? Eu da, intr-o dimineata in masina in drum spre munca...si am deschis toate geamurile :)
Pai cam am asta am facut....iar de facut: plec in munti in weekend ....sa nu mai aud si sa nu mai vad nimic decat vant, soare, munti, vai, lumina si, eventual cativa oameni. Iar daca imi iese ( si eu am convingerea ca da....) weekendul viitor plec in lume :))..inspre Orient :)
Aaa si am facut cateva poze la BV si o sa va arat cand oi ajunge acasa. Si mai ziceam ca o sa invat cate ceva in fiecare saptamana. Ei bine, n-am invatat nimic ca am fost prea ocupata sa muncesc :)...sau mai bine zis am fost prea ocupata sa trag concluzii din ceea ce am trait.
Si inca nu pot iesi din starea de agitatie si de must do ceva tot timpul, asa ca,pentru a nu va plictisi, ma retrag in haosul meu...si va las voua linistea:)

PS: n-am scris eu aici, ci Jeff, mamutul cel verde din capul meu :) ( pe care tocmai l-am inaugurat)


Later edit: Brasov

Prin ochi de printese

Asa de tare mi-a placut cand am citit, incat ,cu acordul ei, am preluat si eu.Multumesc Carey

Sa dormi inseamna sa-ti spui povesti pe care inca nu le stii.

(Baldachin= pat garnisit cu voaluri, al printeselor prin excelenta)


Sa canti insemana sa colorezi cuvinte. Dansul a ca zborul pe pamant.


Cuvintele calatoresc iar cand revin acasa, nu le mai intelegi.


Un capriciu nu e decat un sclipat de umoare neagra.


Sa nu surazi e ca si cum ai uita sa dai apa la flori.


Hazardul este o poveste careia nu poti sa-i cunosti sfarsitul.


Secretele sunt incuiate bine dar visul lor e evadarea.


Cand uit e o idee ce se joaca de-a v-ati-ascunselea in adancul meu.


Viata atarna de un fir de par.


Jungla e o sala colosala dintr-o dezordine totala.


Printesa timp de-o zi, tot timpul!! Sa fii regina, ramanand printesa.


Apa e o rochie ce nu accepta sa o imbraci.


Padurea e gradina secreta a lumii intregi.


si in final..un sfat..caci o printesa nu poate fi fericita fara printul sau..sa cauti fara sa stii cine-i (printul)...si totusi sa fii sigura ca-l recunosti.

...

15 minute

Un sfert de ora.Atat mai am....pana incep din nou sa muncesc.
Nu m-am mai aflat de mult intr-o stare atat de incarcata negativ. Si initial as fi vrut sa urlu aici si sa zic de unul si de altul ca sunt niste incompetenti si ca o ard aiurea si nici macar nu sunt suficient de sinceri cu ei a.i sa poata spune scuza-ma. Na ca nu m-am putut abtine de tot :), dar nu...
Am citit eu la un moment dat ca a recunoaste ca ai gresit este chiar mai rau decat a gresi. Si cateodata sunt de acord, nici mie nu-mi vine sa zic imi pare rau, ca de...orgoliul, bate-l vina :D....da macar incerc sa nu mai fac si a doua oara acelasi kkt.
Oricum, unii macar incearca sa se disculpe , sa gaseasca un motiv pentru care o ard iurea...altii....Dumnezeu cu mila.....lasa frate ca daca a mers odata merge si a doua oara...
Si e atat de frumos afara.....
Si pe mine ma enerveaza oamenii astia care uita sa fie ok. Si cel mai mult din lume ( acum....si in general, daca stau bine si ma gandesc) ma enerveaza oamenii care copiaza alti oameni....cei care, au vazut ei ca unii "prind mai bine" si se trezesc facand acelasi lucru, folosind aceleasi expresii si chiar , culmea culmilor, iti copiaza frazele si chiar ideile si defileaza cu ele chiar prin fata ta...la genul uite ce am facut eu, uite la ce m-am gandit eu, uite ce am realizat eu!......pai da-te-n mortii matii, macar zii altcuiva nu mie...nu-mi zi mie ce tocmai am zis eu....ca oricum, oricat ai incerca n-ai sa fi ca mine niciodata....ca la un moment dat eu o sa evoluez si tu o sa ramai acolo.....frate!
...Io stiu! ca mi se intampla zi de zi !:D
Uhhhhh, acum ma simt un pic mai bine. si nici nu conteaza....nimic....
Si gata.....sfertul de ora :)
Ciao, ciao

Invataminte

Am urat dintotdeauna progrmarile.Si ma refer la programarea a ceva...sambata fac aia, joia merg la teatru,vinerea imi fac manechiura...dar mai ales cele de genul peste 2 saptamani mergem la mare, in august mergem in concediu la Paris, etc. Nu ma simt in largul meu nici cu cele de pe o zi pe alta. Am nevoie de suspans, de neprevazut, de elementul surpriza. Hai acum . Hai! Si nu-mi plac in special cele cu termen lung pentru ca devin obsesive (un pic prea mult zis, dar nu-mi vine altceva in minte acum)la genul (mai ales daca astepti cu nerabdare), existenta ta de zi cu zi nu mai are acelasi farmec.practic traiesti intre doua programari de evenimente....in prima parte cu gandul la ce a fost, iar in a doua facand scenarii pentru urmatoarea, uitand sa te ( sau facand-o prea putin)bucuri de moment, sa te simti fericit facand ceea ce faci zi de zi ( si vorbesc aici de cele de iesit din cotidian, de iesit din ritm...si se pot include si concediile, weekendurile petrecute altfel decat o faci de obicei, etc). Ma rog, nu-mi plac programarile mai ales pentru ca nu-mi inspira spontaneitate. Iar pentru mine e foarte importanta.
Acum, dupa toate cele scrise mai sus, vreau sa programez ceva. Mi-am propus ca in fiecare saptamana sa invat ceva nou. Mi-ar placea sa zic ca in fiecare zi,dar pentru ca, in primul rand, vreau sa invat sa fiu sincera cu mine...ramanem la o saptamana :)
Saptamana asta am invatat, cand am implinit 7 ani de activitate profesionala( ce repede trece timpul :))), ca munca te ordoneaza. In gandire, in comportament, in reactii... Noi avem momente in care nu vrem sa muncim, ba chiar ne gandim ca ce tare e sa nu muncesti niciodata, pentru ca, avem nevoie de haos.Nu mai vrem ordine. Vrem sa fim asa cum eram copii. simpli.naturali, fara stresul ca trebuie.nu definim acum aici ce trebuie. important e ca ....trebuie. Ne dorim sa gandim haotic, sa ne comportam haotic, ba chiar sa ne imaginam haotic. Cuvantul haotic a se citi: "exact cum simtim noi in momentul respectiv, cum avem chef, fara a da vreo socoteala cuiva"
...As mai fi scris , da mi-am aruncat un ochi catre ceas si mi-am dat seama ca sunt un om care munceste pentru ordonare si e haotic prin definitie....asa ca...Somn usor si spor.pentru ca trebuie :P

Fara...

As fi vrut sa scriu ce cred eu despre o parte din barbati, dar m-am imaginat repede o Bridget Jones a romaniei, si am renuntat :)...ca deja sunt mult prea multe asemenari intre mine si doamna, si asta le-ar intrece pe toate.
Ma rezum la a spune ca, eu n-am prea vazut pana acum ( pentru ca probabil am fost in starea de visare de care ziceam in postul anterior), dar a venit primavara. A venit de data asta fara astenie. si s-a intamplat asa pentru ca n-am observat-o si nu m-am gandit la ea.Dar acum, cand o vad, o simt si o povestesc...se schimba treaba. Va declar ca de maine s-ar putea sa intru in astenie. Ca asa functionez eu, pshihic. Asa ca nu raspund de reactiile ce probabil o sa se rasfranga si asupra acestui "jurnal" periodic al meu :).
Si daca tot ii zic jurnal, si am apucat sa zic acum ceva vreme ca o sa revin cu detalii despre tripul din italia...va prezint Venezia.Un oras....despre care nu am prea multe de zis, ca ar fi de prisos. Doar atat: este un loc ce trebuie vazut macar odata in viata. Voila:


Apoi, Bergamo, despre care eu credeam ca e un orasel de langa Milano unde doar aterizeaza avioanele low cost. Ei bine, e muuult mai tare decat Milano, e asa, cu un aer de filme vechi italienesti. Chiar mi s-a intamplat sa merg pe un drum de vale ( coboram din vestita cetate din Bergamo) aporape gol, si sa vad un domn mergand pe bicileta si cantand. Doar el si eu pe drumul ala...Wooow! Voila:




Cam atat, ca sunt numai de clatit ochii ( si se incarca si greu) :).
La Bruxelles n-am mai ajuns...da mi s-a povestit ca e dragut, numai ca nu are o identitate proprie.
Timp s-avem sa le vedem pe toate, ca dorinta....slava domnului.
Gata! Ne vedem in astenie :))

Leapsa

Am primit o leapsa de la Miezu....prima leapsa ce-o primesc, asa ca o s-o onorez. Tre sa zic 8 lucruri i hate about myself. Aoleu....doar 8? Pai va trebui sa fac o lista, din care sa tai, si iar sa tai, si iar sa tai....sa ajung in final la 8 :P. Here we go ( ordinea e aleatoare):
1. sunt ori mult prea ordonata, ori maxim de dezordonata
2. nehotarata
3. delasatoare
4. uneori vorbesc prea mult, alte ori...prea tac
5. prea toleranta
6. cateodata intru intr-o stare de visare si nu mai vad nimic in jurul meu... traiesc in perfectul din capul meu....si ma tine muuuult
7. nu-mi dezvolt veleitatile artistice
8. ma mobilizez greu
Cqm asta e ...in mare... Pentru comentarii....comentati!:D
Leapsa goes to : Adela, Ana si Ovidiu

Hellllllou

N-am mai fost pe mult de aici, asa ca mi se pare ciudat screenul asta :). Ca sa nu mai pierd vreme cu vorbareala despre ce mi s-a mai intamplat, ce-am mai facut, ce-as vrea sa mi se intample....ca sunt prea multe si unele chiar fara rost, am sa transcriu acum ceea ce am scris sambata dimineata, intr-o stare care sper ca nu se vede de tot in mesaj. O sa transcriu pentru ca am inaugurat un notes in care tot notez ganduri pe care sa ajung sa le transpun aici. E textul brut, fara nici o modificare care-mi vine s-o fac acum ( in alta stare aflandu-ma). Asadar:
"Oamenii te plac daca esti la fel ca ei.
Daca ii intelegi, daca iti fac placere aceleasi lucruri ce le plac si lor, daca ii complimentezi s.a.m.d
Daca insa iti vezi de treaba ta, la modul nu te intereseaza neaparat ceea ce nu are legatura directa cu viata ta, cu prietenii, cu familia, cu mediul tau personal si stii foarte bine ce vrei si ce nu vrei de la cei din jur, atunci....se schimba treaba. Nu mai esti asa placut. Ok, te accepta sau nu; In particular insa ( oamenii apropiati), vor nu vor, te accepta, si te mai si plac pe deasupra.
Ma rog, unde vroiam sa ajung cu aceasta lunga introducere? La aparente.Si la descoperirea oamenilor altfel decat superficial.Si, ca sa continui in tonul de mai sus, de ce ne plac prietenii nostrii si oamenii apropiati no matter what? Pentru ca descoperim unii la altii mult mai multe decat vede oricine alcineva;pentru ca ajungem sa-i cunoastem atat de bine, incat nici macar nu ne putem supara cand fac cate ceva.....nenormal ( nu cred ca exista cuvantul asta), sau, daca ne suparam....tot pace e.Suntem mai ....nu-mi vine cuvantul....intelegatori....poate.De ce? pentru ca stim stilul, conceptiile si frustrarea lui ( a prietenului, ca despre el vorbesc...in caz ca nu mai sunt coerenta)...stim ca are sau nu o zi proasta; dar cel mai important, stim ca maine o sa fie la fel ca ieri, de parca azi nici n-ar fi existat.
Iar am divagat....sau poate nu, poate am multe idei si ma lovesc toate in acelasi timp si trec dintr-una in alta. Dar e ok.... e o stare....e o amestecatura de stari defapt. Ce vroiam sa zic? A....mie imi plac oamenii hotarati. Ii admir pe cei care stiu sa zica nu, si sa ramana nu. Ii admir pe cei pragmatici, si-mi plac sentimentalistii, cei care zic nu dpdv rational si apoi revin asupra deciziei pentru ca....parca se poate si altfel, parca nu e dracu chiar atat de negru, poate se gaseste alta solutie, poate, poate, poate...multe aspecte. Si ajung de unde am plecat. Oamenii te plac daca esti la fel ca ei. Si eu sunt om,si, evident mi se aplica cele de mai sus. Sunt mult prea sentimentala si prea putin rationala, si mi-ar fi placut sa fiu pragmatica.Si chiar sunt din cand in cand, da-mi trece repede....:)
Sper ca are o logica ceea ce am zis eu aici. Stau la o masa intr-un service si scriu randurile astea , si mi-e somn, si sunt maxim de obosita si, aproape nemultumita"
Acum as mai fi schimbat cate ceva....la modul as fi scris mai....pe inteles, dar e mai misto autentic, ca aia am simtit eu in momentul ala. Si daca ma vedeati cum aratam!!!!.....man!!!!....
Gata. Sa ne vedem mai des imi, si va urez :)

Long time no see

Ziceam sa scriu si n-am putut din varii motive: acum 2 zile nu mi-a mers netul, aseara iar nu mi-a mers netul( si oricum am preferat sa ma vad cu un baiat :P), iar acum...cica sunt in pauza de masa si am timp sa scriu. Cica zic, ca nu, nu am timp deloc si nici macar nu ma mai pot concentra . Revin
Aaaaa.....mi-e dor de voi :D

da......

O sa incep prin a zice ca mi-ar placea sa fiu copil.Da` numai din anumite puncte de vedere....sau sa fii trait intr-o alta epoca, sau sa fii fost barbat... si apoi zic ca ce bine ca sunt eu, asa cum sunt.Desi mi-am propus sa povestesc ce mi s-a mai intamplat, nu am dispozitia necesara sa zic totul ca o poveste, asa ca , pe scurt am trecut prin toate starile posibile in ultimele saptamani. Am inceput prin a-mi anunta demisia de la ( acum fostul) locul de munca, cu toate starile emotionale ce le implica aceasta decizie. Apoi (cica) m-am relaxat o saptamana....si zic cica pentru ca m-am intors mult mai obosita decat am plecat si cu ganduri de vacanta :) - si o sa revin sa zic de saptamanaa asta ca a fost....intr-un fel. Apoi, eu am o parere despre ziua de duminica , ca este o zi de relaxare si de petrecut cu familia sau prietenii apropiati, si, desi mi-ar placea sa zic ca a fost o zi peacefull, a fost o zi cu sentimente intense, care inca ma marcheaza. Iar astazi, prima mea zi de munca in alta parte decat pana acum, si trebuie sa recunosc ca aveam un pic de panica cu gandul la ea; a trecut insa foarte repede si fara sa fie in vreun fel dubioasa. E ok, ma descurc ....si chiar bine :D.
Si a venit primavara si simt ca ma paste astenia, care e chiar placuta cateodata pentru mine ( si aici imi citez un prieten care imi zicea ca noi femeile chiar simtim cateodata placere in a fii depresive:D...) si eu ziceam de el ca e misogin, dar defapt imi dau seama ca are dreptate...cateodata chiar ne place sa dezvoltam depresii . Si cred ca stiu si de ce....pentru ca ne putem demonstra noua ca se poate supravietui si in stari de astea, si, mai mult decat atat, ca stim sa fim noi oricat de adanca ar fii depresia.
Si, in rest, chiar daca uneori se exclud una pe cealalta, starea mea de spirit si frustarile ( tot ale mele) convietuiesc impreuna...si de aia sunt ceea ce sunt. Pana cand?
Forever.

Plastice

Unii oameni sunt perfecti. Cel putin asa cred ei. Si nici macar nu-si dau seama ca asa gandesc. Si asta n-ar fi nimic daca s-ar opri aici, da`nu nene, nu....toti oamenii din jurul lor sunt prosti, cretini, dubiosi etc....nici macar prietenii apropiati ori familia nu se ridica la nivelul asteptarilor. Asteptari e defapt prea mult zis, ca, daca stai bine sa te gandesti, ei nu astepta nimic de la cei din jur in afara de mediocritate.Fara mediocritatea celorlalti ei nu mai sunt perfecti....sunt la fel, poate chiar mai rau. Si, mai mult chiar, oamenii astia perfecti sunt defapt cei mai frustrati dintre noi. Si e trist. E trist ca multi dintre ei nu-si dau seama ca reactioneaza aiurea in loc sa accepte ca au o problema. Am ajuns la conculzia ca nevoia de perfectiune exista in fiecare dintre noi [ in proportii diferite] , dar ca absolutul nu exista. Exista momentul, exista viitorul, exista ganduri, exista aspiratii, exista planuri, exista.....[ insert orice vrei tu aici], existi tu.... Perfectiune putem gasi in orice moment al vietii nostre, avand insa grija sa nu stricam echilibre si sa ne multumim cu atat. Perfectiunea dusa la extrem ( adica cand ai uitat sa te bucuri de ceva palpabil tot asteptand sa devii sau sa se intample ceva mai mult decat in momentul t) e plicticoasa in sensul de fake.
Tot ce e exagerat devine sec, nu mai are personalitate, nu mai respira, devine urat.
Ma rog, postul asta a plecat de la mai multe fenomene observate de mine in ultimele zile care acum mi s-au amestecat nitel in cap si a iesit asta....insa, 3 sunt imaginile care predomina in tablou :
1.un om mediocru, cu multe frustrari si lacune, pe care, printr-o coincidenta , l-am cunoscut acul vreo cateva zile, si care se crede ....tot ceea ce nu este;
2. o fata zarita astazi pe strada, la piata romana ca sa fiu mai precisa, de un prost gust bine pus la punct...adica, o fata de plastic...nimic natural, nimic care sa-mi zica despre ea ceva, orice in afara de faptul ca s-a gatit si are o atitudine superioara pentru ca asa e cool...;si pentru ca asa, cu siguranta o s-o observe ala din bemveul ce tocmai trece pe langa ea;
3. titlul unui album ....de formatie de hip hop romaneasca....nu mi-l aduc aminte exact si mi-e lene sa-l caut acum, oricum zicea ceva de genu....nush ce impotriva cretinilor si prostilor....ceea ce m-a facut sa zambesc ironic si sa ma apuc sa scriu postul asta n-a fost insa titlul si nici macar numele formatiei ( care, fie vorba intre noi, chiar imi sunt dragi), ci mai degraba locul unde am descoperit-o, si anume vasta retea interumana hai 5. Un pusti de vreo 18 ani avea cover de profil poza asta cu albumul. Si are o fata de copil cuminte ....dar are asa commenturi de cel mai tare din parcare....incat , in plus fata de ce am zis mai sus, as mai zice ca, o alta explicatie a sindromului " io stiu tot, io sunt perfect" ar mai fi ca, oamenii astia tre sa demonstreze ceva.....si cred io ca prima oara pentru altii si apoi pentru ei....si apoi devine atat de obisnut sa-l faca incat ajunge sa creada ca se poate ( mai ales daca da si roade) si sa se comporte ca un atotstiutor forever.

Cred ca am scris haotic, ca am avut aproximativ un milion de idei pe minut si am scris aproape ...nimic....da` nu-i bai, si nici nu recitesc, si nici nu verific greseli, si nici nu mai zic nimic. ....si nici macar nu sunt suparata....chiar "ma rad" ca idioata si ma simt tare happy.
Inchei cu o piesa care nu are nici o legatuta cu ce am scris da imi place mie si vreu s-o ascult acum.
Peace & love!

U2 & Green Day -Th...