I love me the way i am

Menatlitatile ( nu) se schimba usor.foarte usor. Oamenii din jur te pot face sa te schimbi radical daca nu esti suficient de puternic.Mersul societatii ( asa cum este el de mii de ani) nu poate fi impiedicat. Pentru ca daca nu faci lucrurile cum "se fac" inseamna ca esti impotriva societatii, esti un razvratit si ....cum mi s-a sugerat chiar mie astazi....ar trebui sa te muti in alta tara. Raspunsul meu ( si intrarea in subiect, practic) " Pai de ce frate sa ma mut din tara pentru ca nu sunt maritata si mai mult decat atat fara prieten la varsta mea?"
Pai da. Asta e raspunsul ce mi-a fost dat. Da.
Paf! ( na reactie)

Dar defapt de ce am inceput sa scriu despre asta? Pentru ca m-am saturat de toti oamenii din jurul meu care au senzatia ca au suficiente cunostinte acumulate pana acum, precum si un al S-pelea simt , fini cunoscatori de caractere si specialisti in relatii interumane incat sa-si permita sa ma frece cu problemele mele. Care problemele mele frate? De cand si pana cand oameni cu care nu am nimic in comun decat ca respiram acelasi aer poluat si ne cunoastem numele unul altuia, stiu cine sunt eu, ce fac eu , ce probleme am eu, si mai mult decat atat imi ofera sfaturi gratuite cu privire la viata mea sentimentala ( caci ea face obiectul discutiilor din ultimele saptamani)? De cand, si mai ales de ce intereseaza pe cineva cu care nu am nici o relatie de prietenie si nici macar de amicitie, dar cu care intamplator schimb doua vorbe despre starea vremii sau orice alta banalitate cotidiana, ce fel de caracter am si cum ar trebui sa mi-l imbunatatesc ( sau si mai simplu sa ma mut in alta tara, ca poate acolo mi-e mai usor sa ma adaptez cu caracterul asta) astfel incat sa pot avea si eu o viata sentimenata " ca lumea" ? Ca care lume? De ce toti cei cu care nu m-am mai vazut de ceva vreme imi pun invariabil aceeasi intrebare" Da' tu cu cine mai esti?" Mai sunt? Cum adica cu cine mai sunt? Pai asta ma intrebi tu frate cand nu m-ai mai vazut de ceva vreme? Te intereseaza cu cine sunt? Sau ce fac eu? ( sau e un fel de extrapolare a consumerismului si asta.....zi-mi cu cine esti ca sa-mi dau seama ce faci?) . Am uita sa precizez ca se exclud din categoria celor de mai sus prietenii. In cazul lor e normal sa ma intrebe la un moment dat in discutie pentru ca ei sunt avizi de tot ce tine de mine, cum sunt si eu avida de tot ce tine de ei, ca de aia suntem prieteni....
Ma rog, m-am indepartat un pic de la subiect, si revin. Raspunsul meu, la fel de invariabil ca si intrebarea , nu " mai " sunt cu nimeni. Sunt singura. Si aici vine partea cea mai misto.....o privire trista si totusi rautcioasa si incep sfaturile daca are timp de stat. Daca nu ramai cu privirea de parere de rau....Iar cel mai misto sfat l-am primit chiar astazi de la un coleg de birou : " nu stii ce vrei. ai stacheta mult prea sus" :)) ( adica cum? stacheta e prea sus sau nu stiu ce vreau, ca mie mi se pare ca nu prea isi au locul in aceeasi fraza. si care stacheta, ce stacheta? si... si dicutia a fost lunga, si plina de ironii din partea mea, dar, iarasi, divaghez)

Ei bine, pentru voi toti acestia de mai sus: viata mea sentimenatala ma priveste pe mine si pe cine mai aleg eu sa priveasca, sfaturile gratuite, numai prin simplul fapt ca sunt gratuite iar tu in necunostinta de cauza, nu ma intereseaza ;descoperirea personalitatii mele mi s-a intamplat de ceva vreme si-mi pot da seama singura ce sunt si cum sunt si care-mi sunt calitatile si mai ales defectele,si cum ma pot ele ajuta sau infrana in anumite situatii; alegerile mele sunt numai ale mele si nu trebuie sa dau nimanui explicatii, de nici un fel; asa cum imi asum faptele , imi asum si starile si alegerile si perioadele ; atat timp cat eu ma simt bine cu mine si , cu riscul de a ma repeta, imi asum alegerile, nu mai ramane loc de nici un comentariu.

Oare de ce?

De ce de fiecare data ( dar absolut de fiecare data ) cand imi spal masina ploua imdeiat?
- Pentru ca , daca n-as fi spalat-o , ar fi aratat ca dupa offroad. acum e doar un pic murdara
De ce atunci cant te astepti mai putin vine cineva si-ti da o raza de speranta?
- Pentru ca, daca n-ar fi asa, am fi entuziasti mult prea putin si am duce o existenta plicticoasa
De ce nu l-am sunat pe Tudor duminica asa cum am promis?
- Pentru ca n-am fost in stare...imi pare rau Tudor dar nu m-am putu mobiliza sa fac nimic
De ce de fiecare data cand ai impresia ca ai trecut peste ti se demonstreaza ca mai ai de lucrat?
- Pentru ca, daca n-ar fi asa, ne-am arunca cu capul inainte oriunde pe ideea ca e usor de trecut peste
De ce atunci cand iti merge bine apare ceva ce te face sa-ti dai seama ca defapt mersul universului nu e tot timpul prietenos?
- Pentru ca ,daca n-ar aparea, viata ar fi prea linistita si ne-am amagi ca o sa fie bine forever
De ce ne oprim sau ne punem singuri piedici chiar daca stim ca putem face ceva?
- Pentru ca avem nevoie sa ne echilibram viata si pentru ca ....toate se fac la timpul lor, sau deloc
De ce ne oprim din ce in ce mai putin sa tragem aer in piept si sa stam un pic in natura?
- Pentru ca.
De ce? De ce? Un milion de " de ce" cu milioane de raspunsuri. Fiecare alege pentru el si , prin prisma acestei alegeri, poate raspunde acestor " de ce". Asumarea acestor "de ce" e insa mai grea si, de cele mai multe ori ne amagim ca am avea raspunsul corect. De ce?

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima...

A venit toamna si m-am apucat de curatenie. Curatenie in foldere, curat in sifoniere,curat in minte si in suflet. Incepe un nou inceput. Zic incepe, pentru ca acum e acalmie...si e atat de frumos :)...si nu tine mult, si tocmai de aia ma bucur maxim de ea. Vara , asa cum vine, pe neasteptate, asa si pleaca. Intr-o buna zi de sfarsit de august te astepti ca maine sa fie la fel, insa maine are alta lumina, seara vine mai devreme si, cel mai frumos...iti cauti salurile ascune cine stie pe unde sa te-nvelesti de racoare. Asa a fost in fiecare an, asa este si acum si probabil ca asa o sa fie pana la sfarsit. Si suntem cu totii mai linstiti ( de aici si acalmia), mai slow motion. Si cred ca lnistea asta vine tocmai de la uimirea ce ne incearca la asa o schimbare brusca ( si totusi lina) de anotimp. Si mai vine si de la schimbarea comportamentului pe care inca nu suntem gata sa o acceptam. Nu ne mai purtam ca vara, acum ne apucam de munca, se deschid cluburile, incepe scoala, ne adunam cu totii....si e liniste pana se strang toti intarziatii. Si lista ar putea continua, insa m-am facut inteleasa.
Si asa cum ziceam mai sus, mie imi place de mor perioada asta. Imi e benefica....ma incarc de energie,ma bucur de mine. Nu comunic insa atat de mult ca de obicei si cred ca dintr-un oarecare egoism ( acum imi alimentez psihicul cat sa ma tina pana la primavara ), nu vreau sa pierd energie acum, o acumulez cat sa-mi ajunga toata iarna. Dar sunt bine. Sunt foarte bine. Si cred ca defapt asta vroiam sa transmit. Sunt bine!