Alb vs negru. Night life vs zi

Am tot povestit despre orasul cutare si locul cutare cat de minunate sau dragute sunt, si toate in comparatie cu Bucurestiul. Anul trecut mi-am petrecut un concediu ca turist in orasul meu.Si am descoperit lucruri. Aseara, plictisita de filmul la care ma uitam am iesit la plimbare . E un mare avantaj sa stai aproape de centru. Nici n-am apucat bine sa “ma aventurez” ca m-am si intors vreo 10 metri sa-mi iau i-podul. M-am razgandit. Mai bine ascult sunetul orasului, mi-am zis. Si ca o floare am mers pe jos, uitandu-ma curioasa in jurul meu. Si iar am descoperit lucruri.
Si ziceam mai sus ca e un mare avantaj sa stai aproape de centru. Nu neaparat.
Oamenii ce populeaza centrul orasului asta , noaptea, sunt parca scosi din alta lume. E ca si cand ai stinge lumina si, oamenii normali dispar si apar altii...un fel de “demoni”.Sau poate ca ziua se pierd in multime, sau poate dorm . E adevarat ca nu toti sunt dubiosi. Si e la fel de adevarat ca si cei dubiosi ( asta ca sa ma exprim elegant) nu mai sunt ce au fost odata. Daca pana acum dintr-o gasca mare de muncitori pe langa care treceai nu te atingea vreunul in vre un fel ti se parea ciudat ( gen ai scapat de data asta), si daca trecei pe langa ei oricum erai cu garda pusa, just in case, ei bine acum nu mai sunt chiar asa, acum nu-ti zic decat buna seara. Daca le raspunzi bine, daca nu iarasi bine. Nu mai striga dupa tine.... Iar observatia asta cu schimbatul oamenilor se aplica in general. Daca pana acum ceva vreme cand defineam oamenii ce traiesc in Bucuresti ma refeream la cei cativa ( apoi mi-am dat seama ce putini sunt defapt) pe care-i vedeai pe la petreceri, prin anumite genuri de cluburi, sau care pareau un anumit gen si pe care eu evident ii catalogam ca fiind ok, la un moment dat am fost lovita de realitate. 90 % din oamenii ce traiesc in orasul asta nu sunt ok. Sau mai bine zis nu erau. Sunt, si ii vad zilnic, din ce in ce mai multi care vor sa iasa din ....imi vine sa zic anonimat:)...turma. Si chiar o fac....Oamenii( noi cu totii, in general) invata sa se exprime mai liber, sa nu-i mai intereseze neaparat tiparul impus de unii sau de altii. Si a inceput sa se vada. Se vede pe strazi. Si mai avem mult , dar e un inceput. Oare e un semn de civilizare?
Sa revin. Pentru ca ziua nu am timp sa ma plimb prin oras, si chiar daca mi-as face, sigur gasesc ceva mai bun de facut , noaptea am descoperit, in afara de cele de mai sus, ca, pana pe la ora 11 sunt oameni pe strazi. Si nu ma refer aici la trafic, ci la oamenii normali , ce se plimba. Si asta mi se pare genial....ca eu m-am plans de cand ma stiu ca e trist asa sa se goleasca brusc orasul seara.. Universitate...un nou loc frumos aranjat, cu banci si apa curgatoare, altul distrus, florarese ce-si strang resturile, adica munti de flori, aurolaci, zamfir al semafoarelor, neobosit, discrepanta intre partea stanga si cea drepata a bulevardului, discrepanta intre oameni in functie de ora, prostitate si pesti, italieni gay, restaurantul pescarul, ultima relicva comunista ce inca mai functioneaza, free styler-ii cu bike-uri, taximetristi plicitisiti unul de altul, terasa exclusivita, potul cel mare inca necastigat la un cazino, din nou aurolaci, din nou prostituate, din nou pesti, trafic light.Si totusi nepericulos. Kogaliniceanu ( sau cum o fi noua lui denumire) : cinematografe in paragina, hotel cismigiu, un fel de intoarecere in anii 80, cu mai multe reclame. Mc donalds, unde daca comanzi un cei intr-un pahar de cafea si mai vrei si lapte i-ai incurcat de tot, absolut nici un loc de unde iti poti lua un ceai to go, buticuri, stradute in renovari. Calea Victoriei cosmopolita, ca si ziua. Pustie.Cred ca nu e o zona la fel de productiva ca Magheru sau ca Universitatea. Fara prostituate si fara pesti. Trist! Ma indrept spe action.:) Descoperit 2 librarii cu carte in limba engleza, pionierul magazinelor de moda din romania, done design inchiriaza locul. Magazinul fara nume , de pe strada cu nume, dar pe care eu nu-l stiu unde gasesti lucruri muulte si foarte dragute. Magheru. Deja vreau acasa. Pesti si prostituate, italieni ce negociaza, niste oameni ce mi-au adus aminte de valutistii aia de prin 90. si totusi nici o panica....m-am plimbat relaxata, observand si atat. Fara sa mi se intample nimic, si fara sa am senzatia ca mi s-ar putea intampla ceva Oare cum o fi pentru un strain?
Si de asta ziceam ca nu e neaparat un avantaj ca stai aproape de centru. Stiu cel putin 5 zone ( in cartiere) unde e atat de pace si misto, incat ma gandesc ca e chiar invers. Ce dezavantaj sa stai aproape de centru....
Ma rog, eu vroiam sa zic despre Bucuresti ca nu e chiar asa de rau cum zicem noi ca e. Am un feeling ca nu mi-a iesit. Poate data viitoare. Caut zone!

Zic ce vreau. Dar zic.

Ce ciudat e sa te intorci in timp la lucrurile mai putin placute. Adica (si stiu ca am mai atins acest subiect), tu ai trecut peste unele etape , specifice varstei, si, prin diverse conjuncturi te trezesti tot acolo. Pai cum sa mai ai rabdare sa explici ? Eu nu mai am si o ard dubios si supar oameni si totusi nu ma intereseaza ca stiu ca am dreptate. Si cel mai greu e sa suporti senzatia aia de repros din ochii celuilalt, si nu repros pentru ca-i zici , ci repros pentru ca el chiar nu crede. Adica cum poti sa zici asa ceva? Cum poti sa vii tu si sa-mi dai peste cap toata lumea? Cum de am putut sa traiesc asa pana acum si te-ai gasit tu sa vii si sa-mi zici ca eu nu stiu sa comunic? Pai pana acum cum am comunicat? , Pai cum sa-ti explic man ca n-ai comunicat? Cum sa-ti explic mai frumos cand ma intrebi de ce trec dintr-o stare in alta ca se intampla asa pentru ca am invatat sa nu-mi mai reprim trairile si sa traiesc cu ele, si sa ma comport asa cum simt atunci cand simt? Sa incerc sa nu-mi mai impun limite asa stricte? Si cum sa te astepti ca, dupa ce iti spun ca am obosit sa incerc sa fac un om sa-mi spuna ce-l deranjeaza, par example, si sa las lucrurile asa cum au picat chiar daca stiu ca nu sunt asa, cum sa te astepti ca tocmai cu tine sa o fac? Pai de ce ? Fa si tu un efort. Ca eu vad ca ai o frustrare sau o nemultumire si totusi nu-mi zici nimic....faci pe suparatul. Ce e asa greu sa-mi zici uite bai fata pe mine ma deranjeaza cutare lucru pe care l-ai facut sau pe care nu l-ai facut, cu buna stiinta sau nu. Si atunci cand eu nu mai suport si te intreb daca te deranjeaza ceva, sau daca am facut eu ceva ce nu ti-a picat tocmai bine tu sa-mi zici ca nimic. Ok . Iar nu ma pot abtine si-ti zic ca se vede ca e ceva innergula, dar daca nu vrei sa-mi zici e ok...eu pot sa traiesc cu asta.Tu ce faci? Incepi sa tipi si sustii in continuare ca totul e ok. Foarte bine. Dar nu-mi tranti usa si nici nu pleca cu scartait de roti de langa mine.....ca nu numai ca intaresti ceea ce se vedea deja, dar chiar imi lasi un gust amar si next time nu-ti mai zic nimic....iti las frustrarile sa se acumuleze, iar cand vei exploda o sa absentez....motivat.

Belgrad

DA a fost la Belgrad acum 2 weekenduri, dar din cauza transformarilor prin care trece n-a avut chef sa scrie despre asta.
Belgradul este un oras frumos. Mai cu seama ca a trecut printr-un razboi. Seamana, in unele zone, cu Bucurestiul, in altele insa e o combinatie intre Viena si Istanbul.
Oamenii sunt cam ca ai nostrii, numai ca, au ceva in plus, exact cevaul ala ce le lipseste romanilor, cevaul ala al oamenilor vest europeni lipsiti de griji ( si la ei ,cel putin din punct de vedere material, chiar nu se pune problema asa). Sunt customer focus, zambitori, binevoitori, degajati, relaxati, si...incredibil, stiu toti engleza.
Orasul e strabatut de 2 rauri mari, care, spre deosebire de mizerabila Dambovita, sunt pline de terase plutitoare, parcuri pe maluri, oameni ce se relaxeaza pe malurile inverzite....
Au , ca toate orasele ce se respecta, o zona pietonala ce mi-a amintit de Istanbul ( la fel de multa lume la shopping, dar si la sutele de terase ) ...sambata noaptea este plin de oameni pe strazi, dar plin.

La semafoare sunt tigani spalatori de parbrizuri, care, chiar daca nu le-a convenit ca le-am zis ca n-am nici un ban, totusi mi-au spalat geamurile si farurile, si mi-au zambit. Doar atat.
Fetele sunt foarte frumoase si stilish, baietii par germanici. Ele poarta foarte mult pantaloni scurti cu cizme, parul prins in coada de cal si zambetul. Ei sunt funky si colorati.
Desi, nu stiu de unde sau de ce, aveam impresia ca ma duc intr-o tara saraca, de lumea a 3-a, m-am inselat maxim. Pe toata coasta Dunarii sunt numai sate ce arata ca statiuni; foarte curate, cu casute albe si cochete gen vilute, cu drumuri bune, cu soferi civilizati, cu copii din cei care iti fac cu mana, si nu din cei care iti arata semne obscene... Serbia e o tara frumoasa. Si cum stim cu totii ca omul sfinteste locul, intaresc ce am zis mai sus. Serbia chiar e o tara frumoasa.

Si, iarasi la sfarsit....sirbii manaca biiine rau. Ciorba, care e oarecum pasata fata de a noastra, dar la fel de buna, plescovita ( hamburger serbian style)....e o mare pleasca de carne cat un platou....baclava cu zmeura, si tot ce va vine in minte ca se poate face din carne de porc, dar si tot ce nu va vine in minte ca se poate face din carne de porc.

Beograd, Sirbia....i'll be back!

Punct. Si de la capat

Every time we say goodbye. Era un status ce l-am vazut de dimineata. Stii ca daca te gandesti la ceva, poate din cauza energiilor, sau poate pentru ca esti mai atent, observi in jurul tau exact ceea ce trebuie....ca in filmele alea in care personajul vrea sa se regaseasca pe sine si vede in jurul lui numai semne.Asa si eu...Ma transform, totul in jurul meu se schimba, sau poate perceptia mea referitoare la mediul ce ma inconjoara e schimbata(...inca analizez).Si, daca de obicei starile astea de transformare a mediului meu si implicit a mea, ma dezechilibrau, acum nu. Acum nu vine nimic peste mine, acum nu exista nici cea mai mica senzatie de panica, acum am simtit, fara invaluire, direct.Si e foarte tare. Aceept ceea ce mi se intampla si chiar ma bucur de clipele astea pe care le traiesc eu cu mine. Incepe o alta etapa din viata mea si abia astept s-o savurez.Fara sa ma intreb de ce, fara sa ma intreb cum de , las in urma multe, fara sa le fi rezolvat in vreun fel, pur si simplu nu mai exista ca ceva palpabil.au devenit experienta . Fara sa uit,fara sa ma prefac ca uit, fara regrete, fara senzatia de ceva neterminat. E ciudat, aproape ca nu pot explica. Dar eu inteleg si asta e tot ce conteaza. Si simt ca ma indepartez de oameni vechi.si stiu ca ma indepartez de oameni ce mi-au fost si imi sunt dragi . si mai stiu ca, incredibil, dar nu-mi pasa. Incep sa ma simt, asa cum imi zice Sandra, New Dana. Si-mi place de mor de mine in noua postura. Si nu e o schimabre fizica, nu e o schimbare nici macar de conceptie....e muult mai mult decat atat, e aproape spiritual.E un fel de regasire :)
Si sunt un pic altfel decat credeam eu ca ma aflu :)...si ma accept asa cum sunt, si abia astept sa se definitiveze ca sa pot savura din plin noile dicutii ce le voi avea cu mine.
Iar daca vrei sa-mi zici ceva, alege-ti cu grija cuvintele, pentru ca mi-ar placea sa cred ca ai inteles :). Acesta este spatiul meu personal, pe care tot eu am ales sa-l fac public, dar in care, acum, va las doar sa priviti...fara sa interactionam. Asistati de la distanta transformarea mea:).
Nimic nu mai este asa cum a fost.e doar altfel , nici mai bine si nici mai rau.doar altfel.
Vorba ei :Every time we say goodbye......so, goodbye

Unde sunt?

Sex and the city the movie.Tocmai m-am intors de la cinema. Am vazut filmul asta cu fostul meu prieten. Stiu...nici eu nu m-as fi gandit vreodata la mixtura asta :))....Sunt usor pusa pe ganduri. Mi-a placut de am murit filmul asta pe vremea cand era serial pentru ca reprezenta un fel de women power pentru mine...orice se intampla, disecam firul in partu si nu ne lasam, fetele au un fel de libertate, atmosfera cu totul este alta .... pana la film...unde, desi ma asteptam la un happy end,a fost prea brusc , nu am mai simtit senzatia aia pe care mi-o dadea serialul..... si, ce tare ca m-a facut sa ma gandesc la mine, un fel de trezire la realitate , pe de o parte....hei, lumea se schimba si tu te schimbi si te-ai schimbat mult, stii ce simti de ceva vreme si acum e momentul sa te si comporti in consecinta...iar pe de alta parte, parca a fost o poveste proiectata pe imagini pe care eu nu le-as fi vazut niciodata transformandu-se intr-un love story tipic american. Ma rog, asta are legatura si cu exul care era acolo si-mi transmitea semnale prin secventele din film,lucruri in care eu nu mai cred de mult, gen in love stories cu happy end. Si in plus,a aparut si feelingul ala de wow...ce misto e sa fiu eu! ( inspirat de ..nustiu unde, dar asa ma simt!) Anyway, multe de zis si noapte scurta, zi lunga si cu multe de facut maine...masaj maine seara...povestit despre minunatul weekend ...tot maine
Beauty sleep now!
Peace & love!

Unde sunteti?

Unde sunt baietii de altadata?

Mediumul din mine

Am avut aseara niste ganduri foarte tari. Si am uitat aproximativ 90% din ele. Hmmm, oricum ... Imi dau seama ca am un soi de al nu stiu catelea simt de pot vadea ce simt si gandesc oamenii si de ca actioneaza asa cum o fac in momentele alea. Si uneori simtul asta e mai pronuntat.Aseara a fost un fel de apogeu ...si m-am distrat fantastic pe seama lor. Stiu ca nu e tocmai frumos din partea mea, insa e minunat sa intrii in mintea oamenilor....macar asa, la suprafata. Bine, acum sa nu crezi ca sunt some kind of medium, ca n-am nici o treaba....cred ca tine mai mult de psihologie si de flerul pe care il ai la oameni. Par example, un amic ( n-o sa dau nume, ca nu e fair...)e foarte mamos, la modul...are nevoie de aprobare pentru actiunile lui...nu intreaba direct, ci cu ochii, altul e foarte frustrat de viata pe care o duce si de aici visarile si permanenta autoaparare, minora ce-i drept, dar care agaseaza la un moment dat, altul care le stie pe toate si nici macar nu asculta cand vorbesti, dar iti zambeste complice cand il priveste cineva, iar tie iti zambeste asa ca un ritus cand te vede, ca poate ....la un moment dat....and so on...
Doar asta imi mai amintesc din milioanele de ganduri ce le-am avut la partyul de aseara. Aaaaa, si inca ceva ce are , evident, legatura tot cu oamenii, stiti ca la orice petrecere e mai tare afara decat inauntru De ce? pai acolo ies oamenii sa socializeze,acolo vezi prieteni, cunosti oameni, admiri sau zambesti ridicol....asta daca iti place socializarea si nu se intampla sa cante tocmaiu cei pe care-ti doreai sa-i vezi....Anyway, observ ca zic numai prostii si-mi vine sa sterg , da n-o fac ca ma distrez de mintea mea care trece dint-una in alta, asa de repede ca-mi pierd ideile.
Si apropo de aiureli si psihologeli.....poveste: munceam , la inceputurile carierei mele fulminante :)) intr-un colectiv foarte tare. La un moment dat a mai aparut un coleg, tacut, linistit ( evident, total opus fata de noi ceilalti), si nu stiu de unde am auzit noi ca el a terminat psihologia ( lucru ce s-a dovedit complet eronat , saracul om era inginer... politehinist :D) , si ne-am panicat. Am zis ca frate, asta de asta e asa linistit ci la locul lui ca el acum ne urmareste, poate scrie si vreo lucrare despre noi, si isi da seama cum suntem noi inside,si e dubios rau sa te simti asa...gol....si ne-am propus cu to(n)tii sa avem grija ce vorbim si cum ne comportam, macar fata de el......hahahaahaha...
Asa ca aveti grija cu mine...si cu starile mele :)))))))). Ha ha ha ha ( a se citi ca un ras de vrajitoare)
Va las acum....ca oricum stiu ce faceti :P