lundi 18 mai 2009

[...]

Pauza. Probabil lunga.

jeudi 9 avril 2009

mardi 24 mars 2009

A alege-alegere

Completare a ceea ce am sumarizat eu ieri, evident mult mai frumos prezentat, si maxim de adevarat:
"Jerry was the kind of guy you love to hate. He was always in a good mood and always had something positive to say. When someone would ask him how he was doing, he would reply, "If I were any better, I would be twins!"

He was a unique manager because he had several waiters who had followed Him around from restaurant to restaurant. The reason the waiters followed Jerry was because of his attitude. He was a natural motivator. If an employee was having a bad day, Jerry was there telling the employee how to look on the positive side of the situation. Seeing this style really made me curious, so one day I went up to Jerry and asked him, "I don't get it! You can't be a positive person all of the time. How do you do it?"

Jerry replied, "Each morning I wake up and say to myself, Jerry, you have two choices today. You can choose to be in a good mood or you can choose to be in a bad mood.' I choose to be in a good mood. Each time something bad happens, I can choose to be a victim or I can choose to learn from it. I choose to learn from it. Every time someone comes to me complaining, I can choose to accept their complaining or I can point out the positive side of life. I choose the positive side of life."

"Yeah, right, it's not that easy," I protested.

"Yes it is," Jerry said. "Life is all about choices. When you cut away all the junk, every situation is a choice. You choose how you react to situations. You choose how people will affect your mood. You choose to be in a good mood or bad mood. The bottom line: It's your choice how you live life."

I reflected on what Jerry said. Soon thereafter, I left the restaurant industry to start my own business. We lost touch, but often thought about him when I made a choice about life instead of reacting to it.

Several years later, I heard that Jerry did something you are never supposed to do in a restaurant business: he left the back door open one morning and was held up at gunpoint by three armed robbers. While trying to open the safe, his hand, shaking from nervousness, slipped off the combination. The robbers panicked and shot him. Luckily, Jerry was found relatively quickly and rushed to the local trauma center. After 18 hours of surgery and weeks of intensive care, Jerry was released from the hospital with fragments of the bullets still in his body. I saw Jerry about six months after the accident. When I asked him how he was, he replied, "If I were any better, I'd be twins. Wanna see my scars?"

I declined to see his wounds, but did ask him what had gone through his mind as the robbery took place. "The first thing that went through my mind was that I should have locked the back door," Jerry replied. "Then, as I lay on the floor, I remembered that I had two choices: I could choose to live, or I could choose to die. I chose to live.

"Weren't you scared? Did you lose consciousness?" I asked. Jerry continued, "The paramedics were great. They kept telling me I was going to be fine. But when they wheeled me into the emergency room and I saw the expressions on the faces of the doctors and nurses, I got really scared. In their eyes, I read, 'He's a dead man.

" I knew I needed to take action."

"What did you do?" I asked.

"Well, there was a big, burly nurse shouting questions at me," said Jerry. "She asked if I was allergic to anything. 'Yes,' I replied. The doctors and nurses stopped working as they waited for my reply. I took a deep breath and yelled, 'Bullets!' Over their laughter, I told them, 'I am choosing to live. Operate on me as if I am alive, not dead."

Jerry lived thanks to the skill of his doctors, but also because of his amazing attitude. I learned from him that every day we have the choice to live fully. Attitude, after all, is everything "
De aici

lundi 23 mars 2009

Vrut-nevrut

Daca vrei ceva. Just do it!
Insuccesul nostru, in orice domeniu, vine din noi, nu de la conjunctura, nu de la altii. Doar de la noi.
Atata timp cat nu-i implica si pe altii fa ce vrei.Ca daca vrei poti!
Invat asta in fiecare zi; si pe zi ce trece sunt mai constienta de asta...orice vreau , pot!
....noroc cu altii care nu ma lasa sa vreau ca cine stie unde as ajunge!

vendredi 13 mars 2009

A fi sau a nu fi?

O colega m-a rugat asera sa ma uit la ea si sa-i spun cum si cu ce sa se imbrace, iar daca am timp sa-i fac si ei o rochie...asa cum o vad eu. Hmmmm....asta imi da de gandit.Ganduri frumoase :)

mercredi 4 mars 2009

...

Atunci cand crezi ca in sfarsit ai descoperit perfectiunea, tu , unul dintre putinii oameni care mai cred in ea, universul vine sa-ti demonstreze ca pana si prin faptul ca ai crezut ca ai descoperit-o, arati ca defapt ea nu exista si nu va exista niciodata. Perfectiunea plictiseste...dar cata nevoie avem de ea cateodata...

lundi 16 février 2009

CC Catch

Ia te uita ce ma anunta newsletter-ul de la MyTiket:
Celebra artista a anilor '80, C.C. Catch va urca pe scena Salii Palatului, pe data de 11 aprilie, anunta organizatorii Project Events si Bestevent. Supranumita "Queen of continental discos", cantareata se va afla pentru prima oara in Romania.
Cred ca o sa fie super. Imi imaginez toata sala foarte colorata si dansand. Eu clar o sa fiu acolo.M-am gandit si la tinuta :))
Anyone?

Cititul in 3 pasi

In weekend mi-am facut norma de citit reviste de "afli tot".Fac asta saptamanal cu gandul ca macar sa vad ce se intampla daca nu am timp sa particip la toate. Citind despre carti, si facandu-mi mea culpa ca in ultima vreme nu mai am timp de citit decat in metrou ( iar eu merg cu metroul foarte rar) sau noaptea inainte sa adorm, si ca in afara de asta nu am timp nici macar sa merg sa le cumpar, mi-am facut un plan, partial pus in practica. Dimineata pedalez.Si sa fie mai placut,dar si sa ating ceea ce ziceam mai sus, de astazi, dimineata pedalez si citesc in acelasi timp. Bun.

Pasul doi: am facut research astazi. Mi-am pierdut o parte din orele de munca cautand biblioteci. Eu n-am avut abonament la o biblioteca decat cand mi-a trebuit ceva legat de scoala, si nici atunci folosit indeajuns. Si asta cred ca este solutia , cel putin pentru mine, cel putin in perioada asta. O sa-mi fac abonament la Biblioteca Metropolitana Bucuresti. In afara de faptul ca imi place ca suna asa..urban si chiar stilish :)( ma imaginez un fel de Sarah Jessica Parker imbracata fancy si ducand cu intarziere cartile inapoi), imbina mai multe avantaje : e mult mai ieftin sa platesti un abonament ( valabil 5 ani!) decat sa cumperi carti, ai un timp limitat la dispozitie ( 3 saptamani) sa le citesti si sa le inapoiezi si astfel nu ti se strang teancuri necitite cu gandul ca lasa ca mai bine fac altceva si vad eu cand le citesc, esti in contact permanent cu oameni care-ti pot recomanda titluri, biblioteca are multe filiale imprastiate in tot orasul ceea ce inseamna ca iti poti alege una care sa-ti fie la indemana...si altele...

Ma gandeam si la imprumutul de la pieteni, dar nu e acelasi lucru. Imi amintesc ca pe vremea copilariei mele, dar si mai tarziu, ai mei, eu, prieteni imprumutau des carti de la unul la altul. De ceva vreme, iar asta inseamna ani, in afara de imprumuturi ocazionale, fenomenul asta mi se pare ca aproape s-a stopat. Corectati-ma daca gresesc, dar cel putin in grupul meu de prieteni, rar se mai intampla. Si nu vine de la dezinteresul nostru sau de la lipsa de bunavointa ci de la lipsa timpului. Si zic ca nu e acelasi lucru, bazandu-ma tot pe ideea de limitare in timp si de teancuri stranse.

Pasul trei inseamna mai mult decat dorinta si trecerea in revista a avantajelor. Pasul trei inseamna sa merg sa-mi fac abonament si sa imprumut carti. Si e partial inpemlinit, cel putin la nivel de programare. Intr-o oarecare pauza de pranz de saptamana asta o sa merg pana in Piata Amzei sa-mi fac abonament. Apoi nu-mi mai ramane decat sa aleg, sa citesc, sa pedalez si sa le restitui :). Urati-mi succes.

Tot din pricina revistelor amintite mai sus m-am hotarat sa vin la birou cu metroul, din mai multe motive: sa vad oameni, sa termin de citit ce-am inceput, sa nu ma mai ascund in jurul degetului ca nu am unde sa parchez ca sa beau un ceai pe strada si sa intru la Carturesti, si sa ma bucur de oras si de mine in singura mea seara libera de la ora 18.
Pace va doresc... de toate felurile :)

vendredi 13 février 2009

Fete Fete




The one and only Misheel :)

mardi 3 février 2009

Fitness is life

Vineri este ziua cea mare.De atunci incepem sa ne plimbam printre vise. Si avem si cu ce :
Visele astea sunt obositoare rau, va spun!

Miorita a luat-o razna

Preistorie

M-am intors din lungul voiaj in lumea reala. Initial m-am gandit ca o sa mai scriu cand voi avea timp, apoi ca o sa scriu numai pentru cititori invitati, apoi ca-l inchid de tot. Si am revenit. Nu povestesc ce-am facut...ca au trecut, nu povestesc ce fac...ca le fac si nici ce o sa vina pentru ca nu stim ce ...
Singurele lucruri pe care mi le-am dorit pentru anul asta au fost sanatate la cap si sanatate la corp. Si suntem in proces de a le capata :). Si cu asta am incheiat cu planurile si cu povestirile.

Citeam astazi ca in Anglia se fac trocuri. Ne intoarcem in timp. Ce tare. Si in Romania se fac trocuri, ca , vorba aia, e criza. Ce sa zic, ma bucur ca m-am nascut in Romania. Cred ca daca eram vreo vest europeana nu ma distram asa de tare si aveam mintea mai ingusta :). Imi povestea un taximetrist saptamanile trecute cum ca : Unde e domle mai bine ca acasa? Oricat de rau ti-ar fi faci un gratar, asculti o muzica de petrecere si iti trece supararea; iesi la o tabla cu baietii, faci haz de necaz....nu mori de foame. Rasul si voia buna "tine" de foame. Cand esti fericit le faci pe toate, zice omul meu. Si am stat si m-am gandit ca are dreptate omul pana la urma...aceste manifestari sunt ok pentru sufletul omului. Ce conteaza ca n-am ce sa mananc, n-am cu ce sa ma imbrac, nu am unde sa muncesc...sufletului sa-i fie bine. Si cum romanii sunt un popor de betivi unde sufletul are mare trecere cred ca o sa ne distram copios pe timp de criza. Deja am inceput: