A venit, a venit toamna, acopera-mi inima...

A venit toamna si m-am apucat de curatenie. Curatenie in foldere, curat in sifoniere,curat in minte si in suflet. Incepe un nou inceput. Zic incepe, pentru ca acum e acalmie...si e atat de frumos :)...si nu tine mult, si tocmai de aia ma bucur maxim de ea. Vara , asa cum vine, pe neasteptate, asa si pleaca. Intr-o buna zi de sfarsit de august te astepti ca maine sa fie la fel, insa maine are alta lumina, seara vine mai devreme si, cel mai frumos...iti cauti salurile ascune cine stie pe unde sa te-nvelesti de racoare. Asa a fost in fiecare an, asa este si acum si probabil ca asa o sa fie pana la sfarsit. Si suntem cu totii mai linstiti ( de aici si acalmia), mai slow motion. Si cred ca lnistea asta vine tocmai de la uimirea ce ne incearca la asa o schimbare brusca ( si totusi lina) de anotimp. Si mai vine si de la schimbarea comportamentului pe care inca nu suntem gata sa o acceptam. Nu ne mai purtam ca vara, acum ne apucam de munca, se deschid cluburile, incepe scoala, ne adunam cu totii....si e liniste pana se strang toti intarziatii. Si lista ar putea continua, insa m-am facut inteleasa.
Si asa cum ziceam mai sus, mie imi place de mor perioada asta. Imi e benefica....ma incarc de energie,ma bucur de mine. Nu comunic insa atat de mult ca de obicei si cred ca dintr-un oarecare egoism ( acum imi alimentez psihicul cat sa ma tina pana la primavara ), nu vreau sa pierd energie acum, o acumulez cat sa-mi ajunga toata iarna. Dar sunt bine. Sunt foarte bine. Si cred ca defapt asta vroiam sa transmit. Sunt bine!