Salvati Bucurestiul

Suntem inconjurati de lucruri pe care nu le mai vedem. Si suntem indreptatiti sa nu le mai vedem, pentru ca in anumite medii ele nu prea mai exista. Bunaoara un om ( sau niste ) ne atrage atentia asupra orasului asta in care traim. DE CITIT NEAPARAT!( e mai mult decat educativ) ( eu as fi ales ca 2% din impozitul meu sa se duca catre ei, insa deja am completat formularul in favoarea Greenpeace).Si ne-am obisnuit asa.....orasul asta gri, jungla asta in care traim, abia astept sa vina weekendul sa plec din bucuresti...sunt expresii pe care, cel putin eu, le folosesc mai mereu. Am fost in vizita in Italia si m-am urcat intr-o masina al carei conducator se plangea ca e murdara, ca n-a mai spalat-o de vreo 6 luni. Ha ha.....hai fratee....pai in Bucuresti, daca nu-mi spal masina odata la 2-3 saptamani arata de parca as fi fost la un concurs off road.Iar masina domnului cu pricina arata de parca ar fi stat in showroom in aste 6 luni de care vorbea. Nu mai zic ca geamul meu de la etajul 1 da fix in strada si nu-mi permit sa-l deschid prea des ca mi se umple casa de praf. Parcurile ce ne-au mai ramas....asta daca nu te deranjeaza puhoiul de lume.Nici nu ma mai uit in jur, ca nu-mi place. Norocul meu ca drumul meu spre munca inseamna strazi cu case vechi si copaci in curti:)....si, chiar daca nu vreau o sa raman la gandul cu care am inceput: abia astept sa vina weekendul sa pot pleca din bucuresti. Si sincer, ma bate gandul sa ma mut in alt oras....e doar un gand :D
Dar , la o aruncatura de bat de orasul asta sunt paduri,si e tara.Tara de aia unde miroase seara a seara si ploaia a ploaie, nu a beton ud.... M-am plimbat sambata seara prin padurile din jurul bucurestiului si , intamplator am coborat din masina sa pozez un indicator. M-am speriat.Si nu de intuneric sau de noapte, ci de cantecul strident al unor pasarele. Patetic. Cum sa te sperii de un cantec de pasarica? Ei cum....pai daca n-ai mai auzit de secole! Si uite asa am stat eu cu muzica oprita, geamurile lasate si mintea goala in mijlocul padurii, noaptea. Absolut superb. Si mi-am amintit ce tare e sa te trezesti in triluri si sa te mangaie soarele pe fata. Si sa ai timp sa te bucuri de tot ce te inconjoara. Si iar ma bate gandul de a pleca din orasul asta. Unde? ....hmmm
Post scriptum sau later edit:
Am auzit pasarele dimineata la mine in curte. Se pare ca nu aveam eu urechi pentru ele...
( in seara cu pricina, in padure, dupa ce mi-a trecut sperietura)