vendredi 4 avril 2008

Invataminte

Am urat dintotdeauna progrmarile.Si ma refer la programarea a ceva...sambata fac aia, joia merg la teatru,vinerea imi fac manechiura...dar mai ales cele de genul peste 2 saptamani mergem la mare, in august mergem in concediu la Paris, etc. Nu ma simt in largul meu nici cu cele de pe o zi pe alta. Am nevoie de suspans, de neprevazut, de elementul surpriza. Hai acum . Hai! Si nu-mi plac in special cele cu termen lung pentru ca devin obsesive (un pic prea mult zis, dar nu-mi vine altceva in minte acum)la genul (mai ales daca astepti cu nerabdare), existenta ta de zi cu zi nu mai are acelasi farmec.practic traiesti intre doua programari de evenimente....in prima parte cu gandul la ce a fost, iar in a doua facand scenarii pentru urmatoarea, uitand sa te ( sau facand-o prea putin)bucuri de moment, sa te simti fericit facand ceea ce faci zi de zi ( si vorbesc aici de cele de iesit din cotidian, de iesit din ritm...si se pot include si concediile, weekendurile petrecute altfel decat o faci de obicei, etc). Ma rog, nu-mi plac programarile mai ales pentru ca nu-mi inspira spontaneitate. Iar pentru mine e foarte importanta.
Acum, dupa toate cele scrise mai sus, vreau sa programez ceva. Mi-am propus ca in fiecare saptamana sa invat ceva nou. Mi-ar placea sa zic ca in fiecare zi,dar pentru ca, in primul rand, vreau sa invat sa fiu sincera cu mine...ramanem la o saptamana :)
Saptamana asta am invatat, cand am implinit 7 ani de activitate profesionala( ce repede trece timpul :))), ca munca te ordoneaza. In gandire, in comportament, in reactii... Noi avem momente in care nu vrem sa muncim, ba chiar ne gandim ca ce tare e sa nu muncesti niciodata, pentru ca, avem nevoie de haos.Nu mai vrem ordine. Vrem sa fim asa cum eram copii. simpli.naturali, fara stresul ca trebuie.nu definim acum aici ce trebuie. important e ca ....trebuie. Ne dorim sa gandim haotic, sa ne comportam haotic, ba chiar sa ne imaginam haotic. Cuvantul haotic a se citi: "exact cum simtim noi in momentul respectiv, cum avem chef, fara a da vreo socoteala cuiva"
...As mai fi scris , da mi-am aruncat un ochi catre ceas si mi-am dat seama ca sunt un om care munceste pentru ordonare si e haotic prin definitie....asa ca...Somn usor si spor.pentru ca trebuie :P

4 commentaires:

Anonyme a dit…

subscriu! un om are nevoie de spontaneitate ca sa faca viata interesanta! aceasta spontaneitate poate fi insa in fiecare zi si te poate defini ca persoana...poti sa pleci de la munca spre casa si brusc sa te hotarasti sa mergi la teatru....sau poti sa te trezesti sambata la pranz dupa o noapte "grea" cu gandul ca "azi voi lenevi" iar peste o ora sa te duci la gratar pt ca niste prieteni te invita s.a.m.d.
Insa, programarile de genul "peste o luna mergem la Paris" sunt necesare ca sa iti dea impulsul necesar de a te trezi in fiecare dimineata sa te duci IAR la locul de munca ordonat unde practic se repeta ce faci in fiecare zi (mai mult sau mai putin...). Nu poti lua aceast impuls si sursa de energie din lucrurile spontane din simplul motiv ca sunt spontane si nu stii cand / daca o sa se intample! Si uite asa...in loc sa te trezesti dimineata gandindu-te ca e inca o zi din multele zile ce mai urmeaza in care trebuie sa te duci la munca (nestiind ca e posibil peste 8 ore sa faci poate ceva cu totul si cu totul deosebit - nesigur insa!), te duci la munca mai inversunat gandindu-te ca uite asa trece inca o zi din luna care te desparte de o super vacanta bine-meritata! Si intre timp nu ai cum decat sa te bucuri MAXIM de micile intamplari spontane care fac viata mai frumoasa (caci o programare nu anuleaza placearea de a face chestii spontane!) si care te aproprie de vacanta programata si mai mult insa cu un gust din ce in ce mai putin amar cu cat trec mai multe zile...

Da a dit…

Da....sponataneitatea te defineste ca persoana...de aceea zicem ca MIE nu-mi plac programarile. Cat despre necesitatea programarilor de genul peste o luna mergem la paris , nu o vad in nici un caz ca un impuls de a merge la munca cea de zi cu zi ( ea face parte din viata noastra asa ca ma bucur de ea fara sa fie nevoie de impulsionari suplimentare- a nu se citi tot timpul,caci daca ar fi asa...m-as transorma in haotica de care zicem la finalul postului...si nu numai).O vad necesara , deocamdata, din motive ce tin de logistica, la modul eficientizarii vacantei ( in cazul asta eficient a se citi ieftin). Si o mai vad necesara din motive de companie ;daca as pleca singura pe undeva n-as avea probleme de a nu programa, insa nu toti oamenii sunt la fel si unii au nevoie de certitudini si de siguranta. Si respect asta din simplul fapt ca daca unii din noi au nevoie de siguranta asta inseamna ca asa se simt ei in largul lor, si atunci avem parte de vacanta perfecta.
Parerea mea...

Anonyme a dit…

Atunci cred ca faci parte dintre putinii (dupa parerea mea) norocosi care se bucura cand se duc la munca si nu au nevoie de adjuvante care sa-i motiveze!
Felicitari! :)

Da a dit…

:)) ma bucur nu ca ma duc la munca, ci de existenta in sine (cu toate implicatiile ei, printre care, da, se numara si munca).Iar pentru mine cel mai puternic "motivator" este mintea