Scurt pe/ cu doi

M-am reintors la varsta cand mi se pare extraordinara ziua, sau zic ca incepe sa promita seara daca imi zambeste vreun ins nou. Avand in vedere ca vara e de stat, si luand in considerare ca inca nu-mi permit sa stau, mi-am luat 3 zile libere saptamana trecuta. N-am reusit sa ma urnesc decat joi seara spre minunatul loc de pierzanie, pe vremuri de liniste si pace, vestita statiune Costinesti II aka Vama Veche. Singura. Singuratatea mea, asa cum ma asteptam n-a durat decat vreo 15 minute.... M-am imprietenit cu cei doi vecini ai mei de palier din curte de la Tamara. N-a durat mult, dar a fost intes. M-au impresionat cu un hellou de ala cu un grav accent britanic....le-am zambit, le-am raspuns pe limba lor dar cu accentul meu si si-a vazut fiecare de seara lui. nu ne-am mai vazut pana am plecat. si nici atunci.dar mi-au dat senzatia aia de care zicem mai sus...seara mea a inceput cum nu se putea mai bine. Restul intamplarilor n-are rost sa le detaliez ca m-as expune prea mult in fata cititorilor, si nu vreau sa va schimbati ( sau formati ) vreo cine stie ce parere despre mine :)...