Perfectiunea din mintea mea

Fix in acest moment imi dorec sa merg pe o strada mov, sa fiu imbracata in galben si verde, sa fie multa liniste...asa de liniste incat sa ma intreb unde sunt oamenii, strada asta sa dea int-o piata plina de oamenii aia pe care ii cautam, colorati si veseli...sa ploua usor pe strada, dar cand ajung in piata sa se faca soare.....un soare, asa....galben -portocaliu de toamna, sa beau un suc colorat, sa ma asez pe iarba un pic uscata, si sa rad.sa rad mult. Sa aud un pic de muzica, dar nu tare.doar asa...cat sa te bucuri de ea.Sa ma vad cu oameni misto, si mai apoi sa citesc. vogue...
Si apoi vreau sa ma plimb pe strazi, asa inspre noapte, dar sa nu fie multa lume. Sa fie numai oameni care nu au treaba, ci care se plimba ca si mine. Sa ma asez pe un geam deasupra strazii si sa mananc biscuiti de-aia dulci, dulci rau. Sa privesc trecatorii. A, strada trebuie neaparat sa fie pavata...cu caramizi rosii si albastre, si verzi, si galbene. Sa urc niste scari la capatul carora se afla un platou mareee si de unde poti vedea multe luminite....luminite de oras. Si apoi sa adorm in cele mai fine si frumos mirositoare asternuturi. Si sa visez frumos. Si cand ma trezesc sa fie soare si sa am alt feeling.
Pentru ca realitatea e alta ...as revedea Kill Bill. Nu stiu de ce. Cred ca din cauza de amintiri.
Mi-e dor de stari... si de soare.