Un miros ciudat

Pe la ora 12 la pranz in Piata Romana. Frig. Foarte firg. Oameni.Multi, multi oameni. Si un miros. M-am tot invartit pe la diverse banci, magazine si fast fooduri (si asta pentru a-mi cumpara tigari). Am uitat sa le cumpar. Pun totul pe seama mirosului cu pricina, dar si a agitatiei starnite parca din senin.
Ma opresc in mijlocul trotuarului si stau asa...mi-am dat seama ce e cu mirosul asta...
Nu stiu daca pentru toata lumea, insa pentru mine frigul miroase. De cand ma stiu asociez mirosuri cu momente ale anului, oameni si amintiri. Iar cand le adulmec, simt aceleasi senzatii ca odinioara.
Mirosul frigul imi aminteste cel mai mult de copilarie, insa e greu de descris. Nu sunt imagini; mai mult feeliguri.
Dar inainte de toate, cand vine frigul incep sa ma gandesc la sarbatori. Acum asociez multimea de oameni de la Piata Romana si frigul de afara cu o perioada, care, fara sa-mi dau seama, abia astept sa vina;perioada de luminite, oameni zgribuliti, cadouri, prieteni, urari, colinde, miros de sarmale la 6 dimineata, vin fiert, ceaiuri cu scortisoara.... , de pace...

Frigul imi creeaza o senzatie unica. Foarte tare.