Plastice

Unii oameni sunt perfecti. Cel putin asa cred ei. Si nici macar nu-si dau seama ca asa gandesc. Si asta n-ar fi nimic daca s-ar opri aici, da`nu nene, nu....toti oamenii din jurul lor sunt prosti, cretini, dubiosi etc....nici macar prietenii apropiati ori familia nu se ridica la nivelul asteptarilor. Asteptari e defapt prea mult zis, ca, daca stai bine sa te gandesti, ei nu astepta nimic de la cei din jur in afara de mediocritate.Fara mediocritatea celorlalti ei nu mai sunt perfecti....sunt la fel, poate chiar mai rau. Si, mai mult chiar, oamenii astia perfecti sunt defapt cei mai frustrati dintre noi. Si e trist. E trist ca multi dintre ei nu-si dau seama ca reactioneaza aiurea in loc sa accepte ca au o problema. Am ajuns la conculzia ca nevoia de perfectiune exista in fiecare dintre noi [ in proportii diferite] , dar ca absolutul nu exista. Exista momentul, exista viitorul, exista ganduri, exista aspiratii, exista planuri, exista.....[ insert orice vrei tu aici], existi tu.... Perfectiune putem gasi in orice moment al vietii nostre, avand insa grija sa nu stricam echilibre si sa ne multumim cu atat. Perfectiunea dusa la extrem ( adica cand ai uitat sa te bucuri de ceva palpabil tot asteptand sa devii sau sa se intample ceva mai mult decat in momentul t) e plicticoasa in sensul de fake.
Tot ce e exagerat devine sec, nu mai are personalitate, nu mai respira, devine urat.
Ma rog, postul asta a plecat de la mai multe fenomene observate de mine in ultimele zile care acum mi s-au amestecat nitel in cap si a iesit asta....insa, 3 sunt imaginile care predomina in tablou :
1.un om mediocru, cu multe frustrari si lacune, pe care, printr-o coincidenta , l-am cunoscut acul vreo cateva zile, si care se crede ....tot ceea ce nu este;
2. o fata zarita astazi pe strada, la piata romana ca sa fiu mai precisa, de un prost gust bine pus la punct...adica, o fata de plastic...nimic natural, nimic care sa-mi zica despre ea ceva, orice in afara de faptul ca s-a gatit si are o atitudine superioara pentru ca asa e cool...;si pentru ca asa, cu siguranta o s-o observe ala din bemveul ce tocmai trece pe langa ea;
3. titlul unui album ....de formatie de hip hop romaneasca....nu mi-l aduc aminte exact si mi-e lene sa-l caut acum, oricum zicea ceva de genu....nush ce impotriva cretinilor si prostilor....ceea ce m-a facut sa zambesc ironic si sa ma apuc sa scriu postul asta n-a fost insa titlul si nici macar numele formatiei ( care, fie vorba intre noi, chiar imi sunt dragi), ci mai degraba locul unde am descoperit-o, si anume vasta retea interumana hai 5. Un pusti de vreo 18 ani avea cover de profil poza asta cu albumul. Si are o fata de copil cuminte ....dar are asa commenturi de cel mai tare din parcare....incat , in plus fata de ce am zis mai sus, as mai zice ca, o alta explicatie a sindromului " io stiu tot, io sunt perfect" ar mai fi ca, oamenii astia tre sa demonstreze ceva.....si cred io ca prima oara pentru altii si apoi pentru ei....si apoi devine atat de obisnut sa-l faca incat ajunge sa creada ca se poate ( mai ales daca da si roade) si sa se comporte ca un atotstiutor forever.

Cred ca am scris haotic, ca am avut aproximativ un milion de idei pe minut si am scris aproape ...nimic....da` nu-i bai, si nici nu recitesc, si nici nu verific greseli, si nici nu mai zic nimic. ....si nici macar nu sunt suparata....chiar "ma rad" ca idioata si ma simt tare happy.
Inchei cu o piesa care nu are nici o legatuta cu ce am scris da imi place mie si vreu s-o ascult acum.
Peace & love!

U2 & Green Day -Th...